Bine ai revenit pe NLP Mania!
Am gasit pe un forum o intamplare povestita de cineva. 
Spunea acolo ca intr-o camera era un pat si pe pat statea Mama plangand. Langa pat se juca Copilul pe jos. Copilul avea maxim 3 anisori. In timp ce Mama plangea, Copilul se apropie de pat si isi pune mainile pe Mama si ii spune: “Mami, eu te iubesc!” Atunci Mama isi sterge lacrimile, il ia pe Copil in brate si ii spune: “Saruta-ma ca sa imi treaca!”.
Induiosator, nu e asa?
Ei bine, terifiant!
Am trecut cu totii prin aceasta scena. Copilul din povestea noastra invata ca el este cel care tine in mana (prin sarutul sau) starea de bine a Mamei. El este responsabil si vinovat daca Mama sau Tata sufera.
Acel Copil este marcat pe viata de sentimentul de responsabilitate si atunci cand nu va reusi printr-un sarut sa linisteasca lacrimile, va fi marcat de sentimentul de vina.
Asta este prima furtuna emotionala ce se poate abate asupra unui pui de om.
Pana atunci, a mai avut emotii, dar erau emotii legate de senzatii fizice sau intamplari concrete:
- Suparare ca nu primeste biberonul in secunda cand incepe sa planga 
- Placere cand este gadilat si aruncat in sus, sau leganat
- Tristete cand s-a lovit si a simtit durere
- Etc.
Dar toate acestea erau concrete si le vedea cauza imediat. Lantul cauza – efect era clar determinat. Ce se intampla insa in mintea puiului de om cand simte ca Mama sufera si plange si nu isi da seama de ce? Nu isi pune intrebari, ci reactioneaza instinctiv. Cand el a plans, Mama a venit sa il ia in brate. Acum va face si el la fel. Ii spune Mamei ca o iubeste si crede ca asta e suficient ca sa anuleze suferinta. Apoi, dupa ce spune asta, Mama chiar se opreste din plans… deci metoda lui a functionat. E fericit ca a gasit medicamentul la toata suferinta din lume
Din pacate, rari sunt parintii care ii spun copilului ca e normal ca uneori sa mai si planga, chiar daca sunt adulti.
Exista doua extreme:
- Parinti care se ascund de copii in tot ceea ce inseamna emotii negative (cearta, plans, suferinta)
- Parinti care abuzeaza emotional de copil prin faptul ca mai tot timpul se cearta de fata cu acesta.
Ambele situatii sunt la fel de negative. In primul caz, copilul nu invata ca exista si asemenea emotii… si ca sunt temporare. Ca toate trec, atat cele bune, cat si cele rele.
Santajul emotional
In al doilea caz, copilul este deja conditionat ca el este responsabil si este vinovat pentru ca parintii se cearta si sufera. Este ca si cum l-ai bate incontinuu daca il pui sa asiste la asa ceva.
Apropo de bataie… Cel mai mare rau pe care il poti face unui copil este sa il lovesti. O lovitura este ca o muscatura din fiinta ta. E ca si cum cel care te loveste iti rupe o bucata din personalitatea ta. Lovesti acel lucru care nu are valoare. I-ai anulat valoarea prin lovitura aceea. Personalitatea in formare are cel mai mult de suferit din cauza asta. Invata ca felul sau de a fi nu este cel acceptat de parinti.
Atunci cand un om este lovit, este ca si cum simte ca partea lovita din el trebuie sa fie anihilata. Ca si cum ar merita sa fie taiata de pe corpul lui. Bineinteles ca nu se poate, asa ca incepe sa tot taie si sa anihileze din personalitatea sa. Cu fiecare lovitura fizica, scade si personalitatea acelui om.
Un copil nu intelege ca e lovit ca pedeapsa (i se spune asta, dar nu are sens pentru el), ci intelege ca e lovit pentru ca nu are valoare (ce urat poate sa sune “e lovit ca pedeapsa”). Copilul loveste un obiect pe care e suparat. Loveste dulapul de care s-a impiedicat si si-a ranit genunchiul. Cand el este lovit, se considera din ce in ce mai putin o persoana si incepe sa se considere un obiect.
Crescand adult, acea persoana considera ca a lovi este un gest de afectiune. Iubeste daca loveste. Pe de alta parte, simte in continuu dorinta sa sufere.
Intra in acele relatii in care are posibilitatea de a suferi. De a fi jignit si minimalizat. Nu o face constient, dar aceasta este lumea pe care o cunoaste de mic.
Rare sunt cazurile cand un om este suficient de constient ca sa poata sa schimbe ceva la acest comportament.
Si totusi, unele persoane au reusit sa se schimbe. Chiar daca au avut parte de tratament foarte abuziv din partea familiei, au reusit sa faca schimbarea in viata lor incat sa nu mai abuzeze si ei pe altii sau sa nu se mai lase abuzati.
Cum au procedat ca sa se schimbe?
Au facut un fel de “transfuzie” de energie emotionala. Daca pana atunci lumea in care au crescut era coplesita de emotii de un anumit tip, ei au reusit sa isi schimbe emotiile din interiorul lor atat de mult, incat aproape ca cele vechi nu mai puteau sa apara.
E ca si cum cineva si-ar face o transfuzie completa de sange infectat. Incet, incet sangele curat isi intra in drepturi si organismul se insanatoseste. Nu am gasit alt exemplu aici, dar ai inteles tu la ce ma refer!
Exista mai multe tipuri de metode pentru a produce aceasta modificare, aceasta insanatosire. Toate se bazeaza pe schimbarea in timp a emotiilor care ne coplesesc negativ cu emotii pozitive.
Poti sa spui ca tine si de gandirea pozitiva lucrul acesta, dar e mai mult decat atat.
Uite in continuare o lista de metode de care o sa incepem sa vorbim in curand. E adevarat ca unele dintre ele deja sunt pe site, dar o sa le mai reluam.
- Producerea de emotii dorite prin:
- Relaxare musculara si mentala
- Schimbare de stari prin autosugestie
- Autoanaliza pe tema “cum sa fiu fericit”
- Anularea emotiilor nedorite prin:
- Meditatie, rugaciune
- Controlul stresului
- Tehnici de respiratie
- Utilizarea culorilor (cromoterapie)
- Debarasarea de emotii: (“sa iti iei o emotie de pe suflet”)
- Descarcarea de orice emotie negativa (catharsis)
- Integrarea emotiilor in univers si “daruirea” acestora unei “puteri” mai inalte
- Convertirea energiei emotiilor
- Sublimarea si transformarea energiei emotionale prin metode psiho-mentale
- Metode compuse:
- Distragerea atentiei
- Schimbarea mediului social
- Activitati recreative
- Masaj
- Invatarea de noi abilitati (anti-plafonare profesionala si personala)
- Exprimarea emotiilor prin arta
Toate aceste forme de terapie emotionala sunt foarte utile pentru cineva care simte ca are probleme de control emotional, sau stie ca a suferit din cauza unor abuzuri emotionale in trecut sau in prezent.
Emotiile sunt ca o stampila care, o data pusa asupra personalitatii noastre, e dificil sa o anulam. Fara sa facem ceva la modul constient, e aproape imposibil ca peste noapte sa ne reglam emotiile.
Acest post este o avanpremiera despre ce am in plan sa scriu in acest an despre emotii si despre cum sa vindecam ranile emotionale.
Pentru azi, o mica metoda care sa iti tina companie pana la urmatorul articol din categoria Autocontrol Emotional.
Tema de acasa
Cauta in biblioteca sau pe net o carte de povesti. Citeste o poveste din acea carte si retraieste emotiile din copilarie. Incearca sa te intorci in timp in momentul cand citeai acele povesti si sa retraiesti constient aceleasi emotii de atunci. Citeste ca si cum ar fi adevarat fiecare cuvant, fiecare propozitie. Intra complet in acea lume a povestii cu mintea si imaginatia unui copil.
Nu o sa iti trimit nici un articol viitor daca nu imi promiti ca citesti macar o singura poveste din copilaria ta.
Concluzia zilei
Prima etapa in controlul emotiilor este sa ajungi sa le constientizezi. Sa iti dai seama cand apar, ce fel de emotii sunt ele si ce efecte au asupra ta. Ca sa fii atent la emotiile tale iti recomand sa te opresti de cateva ori pe zi din orice ai face. Si in timp ce te opresti sa iti imaginezi ca te dai un pas in spate si ca te privesti. Te gandesti cum ai arata daca in acel moment te-ai uita la tine si te gandesti sa percepi tot ceea ce simti in acel moment. Sa vezi daca emotiile acelei clipe iti tin muschii umerilor contractati sau relaxati, daca capul si fata sunt contractate sau relaxate, daca restul corpului simte durere sau placere si cum te simti inconjurat de oameni sau in singuratatea acelui moment.
Iti urez succes,
Pe curand.
Marius
Iti recomand si:
Esti sclav pentru ca nu stii sa doresti nu pentru ca nu ai obtinut ceea ce doreai!
Afla ce se ascunde in spatele personalitatii tale!
Cum poti sa iti controlezi emotiile si stresul in numai 10 minute!
corina
am citit povesti acum 10 ani cind ii cautam pentru fata mea,si chiar ca mi-am amintit ce frumos visam ,cu pietre pretioase,si personaje din carti;si m-am gindit ca a fost si ceva bun in copilaria mea.Nu mai vreau sa ma intorc in perioada aia,dar cind citeam ma lasau in pace cu observatiile ,reprosurile,si restul..Odata cu povestea,vin toate evenimentele in minte,si,fata mea stie cam tot ,Am considerat normal sa-i spun ;si de fapt ne comportam toti dupa cum am fost tratati in copilarie de parinti sau de persoane straine
Pingback: Tweets that mention Abuzul emotional la care ai fost supus! Exista posibilitate de vindecare? | NLP Mania | Dezvoltare personala | Stres | Depresie | Cursuri gratis | Relaxare | Cursuri NLP -- Topsy.com
redxsoul
da…sa vedem daca pot vorbi,mai mult ma ocup cu practicasau poate pot raspunde la intrebari!pe curand:)
silviana
e foarte ok tot ce ai scris,mai putin exact mi se pare contextul in care ai folosit termenul de catharsis,eu sunt actrita si in facultate am studiat vreo 4 ani si in teorie si in practica termenul si nu pot vorbi asa de usor cum l-ai incadrat tu!sa nu se simta prea frustrati cititorii tai de faptul ca folosesti termeni care lor le sunt straini!eu am scris multe referate si am si trait catharsisul pe scena ca actrita,si crede-ma si acum mi se pare greu de explicat!!!in rest totul e f ok!
nlpmania
Exista in psihologie mai multe nivele de catharsis. In arta e un nivel chiar mai subtil si mai profund decat cel de care am amintit eu. Daca iau in calcul arta obiectiva cu atat mai mult. Mi-ar place sa vorbim despre asta mai multe. Pe curand.
Pingback: Un email primit zilele trecute! Tot despre gelozie! | NLP Mania | Dezvoltare personala | Stres | Depresie | Cursuri gratis | Relaxare | Cursuri NLP
Pingback: Ce blocaje emotionale se ascund in spatele geloziei in cuplu! | NLP Mania | Dezvoltare personala | Stres | Depresie | Cursuri gratis | Relaxare | Cursuri NLP
carmen
O alta varianta posibila, destul de mediatizata acum 15 ani, a fost regresia hipnotica. Ce parere ai despre ea?
nlpmania
foarte buna pentru a aduce in prim plan acele situatii. apoi tine de talentul terapeutului pentru a dirija iertarea/vindecarea prin re-semnificarea evenimentelor din trecut.
Ariadna
Eu nu cred ca exista vindecare in cazul maltratarii unui copil. Ajungi sa faci acele schimbari despre care ai scris in articol, Marius, ajungi sa crezi si sa simti ca ai depasit traumele, ajungi chiar sa intelegi prostia parintilor si ajungi chiar sa ierti…si totusi, ceva ramane acolo, permanent, o durere ascunsa care nu trece cu absolut nimic si care iese la iveala din cand in cand.
De exemplu repriza de plans pe care am tras-o acum, la citirea acestui articol. Daca nu ar fi fost arta, probabil as fi murit demult. Si oricate eforturi am facut pentru a avea incredere in mine si pentru a vindeca traumele ( apropo pachetul facut de tine Marius cu exercitiile si pdf-ul pentru dezvoltarea increderii in sine este exceptional ), si oricat de vesela as fi si chiar daca gandesc pozitiv, si in ciuda faptului ca am ajuns la o armonie interioara si la un echilibru emotional la care n-as fi crezut in veci ca voi ajunge….cu toate astea…inca mai e ceva. Nu se vindeca total. Ceva ramane rupt in tine pentru totdeauna.
La naiba, ar trebui sa existe o scoala pentru parinti si sa fie interzis prin lege sa procreezi fara acel certificat prin care sa se decida ca esti apt sau nu de a fi parinte.
nlpmania
Cred ca ar intra coruptia si in aceea scoala de care zici tu. Asa ca numai Dumnezeu ii poate avea in grija pe copilasi. Ceva ramane cu siguranta in urma, din pacate. Ideea este sa aduci persoana cat mai aproape de echilibru. Iar asta e diferit pentru fiecare dintre noi.
Mihaela
Buna Marius,
O mare greseala se face de catre parinti in momentul in care le spun copiilor nu esti bun de nimic , sau esti prost(a).Asta este ceea ce am auzit de la ai mei parinti.(si inca mai primesc astfel de apelative ).Bineinteles ca o data cu aceste au urmat scaderea increderii in fortele proprii .Am ajuns practic, sa cred ceea ce mi se spune desi stiu ca nu este deloc adevarat.Acum am ajuns la concluzia ca nu-i pot schimba .Tot ce pot sa fac este sa ma schimb pe mine ,devenind o persoana sigura pe ea .
nlpmania
Dap, dar e greu. Orice ti se repeta de suficient de multe ori, incepi sa crezi. Chiar daca ti se repeta o prostie ajungi sa o crezi. Prima etapa pentru tine este sa incepi sa ii ierti ca sa netezesti drumul pentru schimbarea pe care o doresti. O sa scriu despre iertare. Pe curand.
pion
dumnezeu iarta , noi nu suntem dumnezeu
, asa ca las-o mai moale cu iertarea…
nlpmania
E decizia fiecaruia de a ierta sau de a nu ierta. Poate unii nu doresc sa ierte si e ok, poate ca altii doresc sa ierte si e ok.
Danica Augustin
in sfarsit un articol la care sa casc ochii si sa ma incante.
incearca sa te axezi pe acest domeniu pentru ca este de referinta pentru orice om. oricine care nu isi poate controlat emotiile si sentimentele este condamnat pe veci…din pacate natura umana are si acea latura care epuizeaza energia semenilor sai pentru dominatie iar in acest capitol sunt si emotiile sau sentimentele. astept si alte articole de gen. spor!
carmen
Intrebi daca exista posibilitate de vindecare a abuzului la care ai fost supus? Eu cred ca da: reintoarcerea fara manie in trecut, si tot acolo, clarificarea situatiilor din postura de spectator, de data aceasta. Alternative nu sunt decat doua:uitarea si iertarea – aruncarea resentimentelor la cos sau rememorarea lor la anumite intervale, fapt pentru care aleg sa pun la pastrare totul pana la noi hotarari.
nlpmania
Eu as numi asta "resemnificare". Nu cred in uitare dar cred in iertare.
Marius
Mai exista o metoda pentru a corecta un comportament al unui copil. Vad ca marea majoritate a comentariilor s-au axat pe discutarea pedepselor. Pedeapsa nu se acorda pentru existenta unui comportament ci pentru a evita comportamente viitoare asemanatoare. Intr-un fel asta este si diferenta intre razbunare si pedeapsa. Asa ca e important ca copilul sa nu perceapa pedeapsa ca pe o razbunare. De ce zic asta? Pentru ca atunci cand copilul loveste dulapul de care s-a impiedicat, el defapt se razbuna! Asa ca e logic ca atunci cand este lovit, pedepsit sa inteleaga ca si adultul se razbuna. Ganditi-la la asta. Asa ca metoda cea mai buna pentru a CORECTA un comportament, nu pentru a-l face pe copil sa plateasca pentru comportamentul sau prezent (cum intelege copilul in 99,99% din cazuri) este IGNORAREA COMPORTAMENTULUI. Si aici apar greseli: unii ignora copilul si nu comportamentul acestuia. E dificil sa disociezi copilul de comportamentul sau. O sa scriu un articol pe tema asta chiar daca nu as zice ca asta e directia site-ului
Sper sa va placa.
bubi
pfu,si cata bataie am mancat cand eram mic, creca minimum 3 portii pe zi si de cele mai multe ori o primeam degeaba.
selda
Copilul nu este fragil precum un ou. Viata ce li se asterne la picioare n-o traiesc toti in cofrage. Foarte putini sunt hraniti cu lingurite de aur(sau suzete).
Nu pot accepta violenta asupra copiilor, indiferent ca-i fizica sau emotionala.
Dar nici cocoloseala. Aici mi se pare insa ca exagerezi nitel. Copilul trebuie lasat sa cada si sa se ridice singur, sa se “caleasca” altfel vor ajunge niste adulti inadaptati, fricosi, plangaciosi. In viata reala, nu te menajeaza nimeni.
Copilul cu un minim de inteligenta poate discerne cu usurinta situatiile prin care trece. Munca mea zilnica se invarte intre copii.
“Marcat pe viata de sentimentul de responsabilitate” = cuvintele astea ale tale-s apa de ploaie. Primul lucru ce trebuie sa-i inoculezi unui copil este responsabilitatea, plecand de la maruntisul actiunilor lui de zi cu zi.
nlpmania
Ai dreptate ca un copil nu trebuie sa fie cocolosit. Am in familie exempul clar cum face sora mea cu fetita ei, nu o cocoloseste deloc si nu ne lasa nici pe noi sa o facem si sunt de acord. Ce spun eu este ca un copil semnifica in mod eronat faptul ca el este cel care poarta responsabilitatea pentru emotiile mamei, in povestirea pe care am citat-o. La acel comportament al mamei copilul preia ideea ca el poate sa o vindece… iar cand nu reuseste se considera vinovat. Aici am tras semnalul de alarma. Responsabilitatea unui copil consta nu o poti inocula
e ceva ce vine odata cu integrarea lumii exterioare in relatia de cauza-efect. Adica el se percepe pe el ca fiind cauza unor evenimente… atunci apare si responsabilitatea. E adevarat ca asta se petrece prin jocuri, prin actiuni marunte de zi cu zi, exact asa cum ai spus. Pe curand.
bubi
pfu,si cata bataie am mancat cand eram mic, creca minimum 3 portii pe zi si de cele mai multe ori o primeam degeaba.
Apropo de tema de casa, de ce as citi povesti care-mi aduc aminte de copilarie? De ce as retrai toate certurile si bataile alea? Oricum acum am 20 de ani si cam si fiecare data cand imi aminteste ceva de copilarie ma enervez de-mi vine sa omor pe cineva.
(
Totusi a avut 1 efect benefic asupra mea, m-a facut sa promit ca n-o sa-mi lovesc niciodata copilul.
Iulia Venera
Am facut tema propusa cu cativa ani in urma . Dar nu am constientizat emotiile. Acu vad aceasta experienta din alt unghi . Am in biblioteca o carte cu 3 povesti , carte care a fost a mamei si poate ca si ea a mostenit o la randul ei. Am observat un aspect nou. Impreuna cu emotiile generate prin trairea povestii, au venit si emotii din trecut legate de prezenta bunicii in timp ce imi citea povestea. Am retrait o stare emotionala coplesitoare data nu de poveste ci de starea sufleteaca pe care o avea bunica mea la acel moment .
nlpmania
Stare emotionala despre alta stare emotionala. E foarte interesant si greu de perceput. Esti o persoana foarte atenta la ceea ce simti daca ai observat asa ceva. Sa imi mai detaliezi daca ai informatii despre asa ceva.
carmen
Eu cred ca asa cresc mai toti copiii in familiile noastre; abuzurile au venit odata cu sarbatorile importate, cu copia la indigo a vesticilor in care vrem sa ne transformam, sa ne uniformizam, sa ne pierdem identitatea.
Oamenii zilelor noastre au uitat sa mai iubeasca, au uitat sa se mai preocupe de necazul si soarta celui de langa el, au uitat sa intinda mana si sa-l ajute pe cel cazut. Trist, dar adevarat. In loc sa disece propriile emotii si sa caute sub lupa sa vada cum tantarul se transforma in armasar, cred ca mult mai bine i-ar fi daca ar fi invatat sa puna inaintea intereselor personale, pe cele ale oamenilor de langa el. Dar, pentru toate acestea, cineva trebuie sa-i arate cum se face.
carmen
Mi-am crescut amandoi copiii in mod traditional romanesc, cu iubire si iertare, dar si cate-o palma peste fund cand depaseau limitele rabdarii mele sau din start nu ascultau. Acum sunt mari, au 21 si 22 de ani, dar trebuie sa spun ca nu se simt defel frustrati sau abuzati, din contra, atunci cand isi amintesc de perioada copilariei, in primul rand vorbesc despre viata lor din spatele parintilor, despre sotiile pe care le puneau la cale, despre cum se distrau ei atunci cand nu erau prinsi asupra faptului. Dar si despre pedepsele care li se pareau uneori destul de blande.
nlpmania
Ai gasit probabil calea de mijloc cu ei. Foarte bine. Nu sunt de acord cu aceea palma peste fund, dar nu am copii ca sa iti spun cum as face in situatia aceea, decat din teorie.
carmen
Cred ca am omis un lucru foarte important: copilul trebuie sa stie clar pentru ce primeste pedeapsa. Si lucrul asta nu trebuie sa se intample decat in anume situatii, nu pentru orice fleac. Am avut in vedere faptul ca el va asocia neascultarea cu pedeapsa, in felul acesta nemaiavand cum sa reprime in subconstient diverse sentimente care, mai tarziu sa-i creeze probleme. (Nu de putine ori sotul meu, un rac autentic – adica foarte bun pedagog, ma obliga sa ma tin de cuvant, adica sa administrez simbolic pedeapsa promisa in acele situatii.)
nlpmania
La copiii mai mici aceasta e prea abstract ca sa inteleaga. Ei nu vad un lucru ca fiind bun sau rau. Il fac pentru ca sa descopere. Ca un cercetator care cerceteaza atomul de curiozitate, uneori mai contruieste si o bomba… teribila. Dar un copil e ghidat de curiozitate. Asa ca nu poate sa inteleaga cum de exista aceasta diferenta intre un lucru bun si unul rau. Care ar fii criteriile lui pentru a discerne? Ma tot intreb de mult timp cum interiorizeaza copilul cuvantul "trebuie"! Habar nu am de explicatia completa. Asa si aici. E important ca un copil sa stie pentru ce e pedepsit. Dar pedeapsa sa nu fie una fizica si sa fie la varsta cand a inteles complet ca el este cauza unor lucruri.
Iulia Venera
Un feedback de inceput. Cu articolul asta ai atins cel mai dureros punct al meu. M am regasit in fiecare vorba atat din articol cat si din comentarii. Abea acum se face putina lumina pe drumul catre mine insami. Caut remedii. Sunt atenta la ceea ce propui .
carmen
Din fericire exista si a treia varianta intre cele doua extreme pe care le-ai prezentat mai sus. Aceea ca parintele sa faca cu discernamant din copilul sau, un copil responsabil si care invata de mic ca viata nu este numai lapte si miere, pe de-o parte, sau numai certuri, batai si abuzuri, pe de alta parte.
nlpmania
Calea de mijloc este singura posibila, ai perfecta dreptate. O sa mai vorbim de asta.
Iulia Venera
Un feedback de inceput. Cu articolul asta ai atins cel mai dureros punct al meu. M am regasit in fiecare vorba atat din articol cat si din comentarii. Abea acum se face putina lumina pe drumul catre mine insami. Caut remedii. Sunt atenta la ceea ce propui .
De unde vine puterea de vindecare atunci cand esti coplesit de vinovatii care nu iti apartin?
Sunt recunoscatoare pentru ajutorul primit
Andrei Rezmerita
Parintii care isi canalizeaza frustrarile asupra copiilor nevinovati si ii lovesc cred ca mai bine ar lovi un perete, o stanca. Poate ca se vor rani la mana. In cele din urma ranile li se vor vindeca. Dar copilul lovit de mama sau de tata va ramane marcat pe viata. Copilul maltratat şi neglijat este absolut singur, în întunericul confuziei şi spaimei, înconjurat de aroganţă şi ură, privat de drepturi şi de limbaj, cu iubirea şi încrederea înşelate.
Camelia
Buna Marius!
Foarte interesant subiectul si foarte adevarat, sunt absolut sigura ca marile dezechilibre emotionale pornesc din frageda copilarie , cred ca marea majoritate a oamenilor au cel putin cate o astfel de experienta emotionala. Ma bucur ca s-a atins acest subiect pentru ca sunt foarte multi parinti care nu stiu cum sa se comporte cu propriul copil si absolut involuntar ii creaza blocaje emotionale . Rugamintea mea este daca pe viitor se poate discuta si cum poti scapa de acest sentiment de vinovatie! Multumesc pentru toate articolele interesante.
Marius
Sigur o sa discutam. Numai ce am inceput acest subiect dar o sa vezi ca o sa postam si metode practice pentru asa ceva.
Petre Bogdan
Hmm, daca zici ca nu o sa imi mai trimiti nici un alt articol, promit ca o sa o fac
, tinem aproape.
Marius
Stiam eu ca amenintarea isi face efectul
Te salut! 