Cele 3 greșeli ale oamenilor care caută să evolueze spiritual

Bine te-am regăsit! În prima parte a acestui articol ți-am vorbit despre Principala diferență între psihologie și spiritualitate (click pe link dacă vrei să citești articolul), iar acum e momentul să îți explic mai pe larg ce anume îi împiedică pe oameni să evolueze spiritual, oricât de multe informații ar deține în acest domeniu.

De ce „evoluţie spirituală” ?

Deja ţi-ai dat seama că există două direcţii de acţiune. Una constă în dezvoltarea ta personală – ceea ce duce la îmbunătăţirea vieţii tale. Dacă păstrăm metafora filmului, asta înseamnă că personajul din filmul tău va învaţa cum să se descurce mai bine în viaţă şi va trăi fericit până la adânci bătrâneţi.

A doua abordare este evoluția spirituală care implică oprirea filmului ca tu să îţi aminteşti că pentru moment „te-ai pierdut” pe tine în vizionarea acelui film special. Iar asta conduce la asumarea rolului tău adevărat. Atunci îţi vei da seama că în realitate tu eşti:

• spectatorul care privea filmul
• actorul care juca în film
• scenaristul care a construit întâmplările din film
• regizorul care face ca lucrurile să pară comice sau dramatice

Ce mă interesează pe mine mai mult este de ce ar merita să caut să îmi amintesc cine sunt cu adevărat. Ce beneficii există în evoluţia spirituală pe care toţi o doresc, dar prea puţină lume ştie „cu ce se mănâncă”?

Păi e simplu.

În esenţă, evoluția spirituală îmi oferă libertate. În momentul în care pot să opresc filmul şi îmi amintesc că eu am scris scenariul (modul în care se derulează evenimentele în propria viaţă) şi regizorul (modul în care văd eu acele evenimente ca fiind comice sau tragice) și că nu sunt „obligat” să sufăr, ci pot să schimb oricând scenariul, atunci devin liber.

Evoluţia spirituală are ca punct final această reamintire a cine eşti tu. Îmi place termenul de „reamintire” – e ca şi când îmi spune că am ştiut cine sunt, dar am uitat pentru o perioadă.

Ce e naşpa este că nu poţi face nimic concret ca să evoluezi spiritual. Nu te ajută nici dacă ţii post, nici dacă te rogi, nu te ajută nici dacă îţi pui beţişoare parfumate în cameră şi dormi cu capul spre nord sau dacă mănânci doar crudităţi toată viaţa.

Nu poţi evolua făcând ceva pentru că cel care face este personajul din film. Acum câţiva ani am citit o carte genială „Lumea Sofiei” în care personajul din carte, Sofia, îşi dă seama că este doar un personaj şi începe să „discute” cu scriitorul. E o carte genială pe care ţi-o recomand.

E imposibil ca personaj să poţi face ceva ce nu este deja scris în scenariul pe care îl joci. Singurul lucru pe care îl poţi face este să fii foarte atent la gândurile tale.

În timp ce dormi, după ce trece etapa de vise, mintea intră în somnul profund fără vise. Atunci e momentul când personalitatea şi mintea ta se reîntoarce în Eu-l tău spiritual.

Din cauza asta avem nevoie de somn, din cauza asta cea mai mare tortură este privarea de somn, iar efectele privării repetate de somn sunt depresia puternică.

Somnul este o pauză pe care o iei ca personaj. E ca şi când se termină un episod din viaţă şi personajul pe care îl joci se întoarce la regizor ca să îşi ia noile replici de spus, este încurajat şi primeşte laude pentru ce a făcut în ziua respectivă.

Avem nevoie de somn pentru că ne ajută să primim cele cinci stări esenţiale pe care Eu-l spiritual le deţine:

• fericire (fericire infinită şi necondiţionată)
• cunoaştere (cunoaşterea spirituală)
• existenţă (senzaţia de existenţă, de viaţă)
• iubire (senzaţia că eşti iubit necondiţionat)
• unitate (senzaţia că faci parte din tot)

Greşeli în evoluţia spirituală

Sunt trei greşeli pe care le-am văzut la oamenii care caută să evolueze spiritual:

  1. Prima greşeală este că ei confundă dezvoltarea personală cu evoluţia spirituală
  2. A doua greşeală este că au convingerea că gesturi şi ritualuri exterioare îi ajută să evolueze
  3. A treia greşeală este motivul pentru care vor să evolueze spiritual: cei mai mulţi sunt motivaţi de frică

Prima greşeală: confuzia

Îţi ziceam că prima dintre greşeli este confuzia că dezvoltarea personală înseamnă evoluţie spirituală. Primesc de la elevii mei de NLP des întrebarea „Băi Marius, de ce naiba nu îi înveţi pe oameni să evolueze spiritual şi preferi să îi înveţi dezvoltare personală?”. Îţi zic şi ţie ce le zic şi lor.

Cred că nu e rolul meu să îi învăţ pe oameni evoluţia spirituală, cel puţin nu încă. Pentru că sunt prea mulţi oameni care încă nu ştiu primii paşi (dezvoltarea personală) şi nu cred că poţi sări peste etape.

Aşa că am ales să îi învăţ cea mai puternică metodă de dezvoltare personală pe care o cunosc: Programarea Neuro Lingvistică în două nivele de formare (începători şi avansaţi) şi – ca să îţi zic un secret – şcoala noastră de NLP are cam jumătate din piaţa de NLP din România, iar restul şcolilor în total au cealaltă jumătate (mă laud).

Revenind, dezvolarea personală te ajută să pui în echilibru propria ta viaţă emoţională, să te vindeci de suferinţa din trecut, să scapi de gândurile care îţi produc suferinţă, să schimbi modul de gândire, să ajungi mai repede la obiectivele tale.

Dar nimic din toate acestea nu înseamnă să afli cu adevărat natura acelui Eu spiritual.

Dezvoltarea personală te ajută să linişteşti apele. Iar când apa e liniştită, poţi să priveşti în ea şi să îţi vezi adevărata ta imagine.

Pentru mine, dezvoltarea personală este pasul cel mai important. Cât timp apare suferinţa în viaţa ta, atunci e indiciul că ai nevoie de dezvoltare personală.

Suferinţa ce apare în viaţa ta e cauzată de dorințele rămase neîmplinite. Iar dorinţele şi obiectivele tale sunt încă de neastins pentru că modul tău de gândire nu este eficientizat. Ai de lucrat la modul de gândire şi la abilităţile tale de control emoţional înainte de toate.

Apoi poţi să te ocupi de evoluţia ta. Cât timp unui om îi e foame, indiferent că îi e foame de pâine sau foame de iubire sau foame de bani, înseamnă că mintea lui o să stea tot timpul blocată în acele nevoi.

Iar pentru evoluţie spirituală e necesar ca mintea să fi obţinut deja toate acestea ca acum să fie liberă să se ocupe de cunoaşterea de sine.

A doua greşeală: convingeri greşite despre ritualuri

Merg des la o mănăstire de lângă Timişoara, unde mă simt ca acasă. Îmi place să privesc oamenii care vin pe acolo. Uneori merg pur şi simplu să ajut pe cei din mănăstire la munca lor de zi cu zi. Am observat că asta mă ajută să îmi observ gândurile, să mă simt conectat la mine însumi.

De fiecare dată când nu faci o muncă pentru folosul tău, ci pentru folosul altora, mintea devine liberă de senzaţia de responsabilitate. De la „trebuie” simţi că treci la „vreau” – iar asta se traduce printr-o senzaţie de uşurare emoţională. Sunt convins că ai simţit-o pe pielea ta când ai ajutat un prieten drag de la care nu aştepţi nici măcar să îţi zică „mulţumesc”.

Când munceşti pentru un obiectiv al tău, mintea e focalizată pe acel obiectiv. Când munceşti pentru ceva ce ştii că nu e în beneficiul tău, mintea devine liberă de responsabilităţi aşa că apare aceea senzaţie de bine, de bucurie că oferi.

Aşa că uneori merg cu familia să ne plimbam pe acolo, alteori să ajutăm la curăţenie sau pur şi simplu să dăm mâncare la animale. Cel mai greu e după noaptea de Paşte când toată curtea e plină de ceară topită pe ciment şi ne punem să curăţăm ceara de pe jos.

Crește-ți Încrederea În Tine

Cum să te simți puternic și stăpân pe sine în orice situație 

Acest material conține un CD cu 5 Lecții audio de câte 25-30 minte fiecare și 7 Exerciții psihologice cu efecte rapide de creștere a încrederii în sine.

Află detalii

 

Ce vreau să îţi zic este că atunci când sunt acolo, o fac pentru că îmi place senzaţia că nu trebuie să muncesc, ci că vreau să o fac.

Şi mă uit la oamenii care curață şi muncesc în rând cu mine. Deseori întru în vorbă cu ei şi îi întreb de ce vin acolo să ajute. Iar cei mai mulţi îmi spun că dacă ajută mănăstirea o să aibă Dumnezeu grijă de ei.

Şi că dacă vor merge să aprindă lumânări sau cumpără icoane o să fie protejaţi de divinitate, plus multe alte obiceiuri pe care cred că deja le cunoşti, aşa că nu le mai repet.

Tot ce fac aceşti oameni este să se îmbete cu apă rece, pentru că în spiritualitate nu este ceva ce trebuie „să faci”, ci este ceva ce trebuie „să cunoşti”.

Dacă evoluţia spirituală s-ar măsura în cifra de afaceri a bisericilor, probabil că am avea cei mai evoluaţi oameni din lume.

A treia greşeală: frica

Atunci când frica este motivul care te îndeamnă să evoluezi, te vei agăţa de orice superstiţie pentru că vei crede că are ceva cu spiritualitatea. Vei studia astrologie şi bioenergie ca şi când acestea ar putea să oprească filmul şi să îţi aminteşti cine eşti.

Frica de suferinţă este scânteia care ne face pe toţi să gândim „oare nu există ceva dincolo de viaţă şi de moarte?”. În realitate, acesta este primul pas. Dar problema e că la multă lume rămâne şi singurul.

Eu am început să studiez lucrurile acestea pentru că mi-am dat seama că îmi era frică de moarte. Nu cred pe acei oameni care îmi spun „mie nu îmi e frică de moarte”.

Frica lor este deseori deghizată în tot felul de dependenţe de alcool, droguri, etc. sau pur şi simplu refuză să se gândească la moarte, sperând că dacă evită suficient de mult timp acest subiect sunt cumva protejaţi.

Suferința este primul aliat care ajută pe cineva să evolueze. Îţi dau un mic indiciu ca să îţi dai seama dacă eşti pe drumul cel bun.

Suferinţa de la începutul călătoriei tale spirituale se va diminua pe măsură ce evoluezi. Problemele vor dispărea şi te vei simţi din ce în ce mai fericit în propria ta viaţă. Îţi va plăcea să o trăieşti.

Dacă simţi asta, atunci eşti pe drumul cel bun în dezvoltarea ta personală. La capătul dezvoltării tale personale vei putea începe şi evoluţia ta spirituală. Dar nu mai devreme.

Dezvoltarea personală este etapa anterioară evoluţiei spirituale. Nu poţi sări etapele, nu poţi să le schimbi ordinea.

Am întâlnit oameni care mi-au zis să îi învăţ să mediteze când ei în realitate aveau nevoie să înveţe să îşi vindece suferinţa emoţională pentru că sufereau din lipsă de iubire.

Cât timp mintea este ocupată cu suferinţa ta, nu o să poţi opri filmul mental. Doar când viaţa ta este liniştită şi împlinită, vei putea să îţi opreşti complet gândurile şi să îţi aminteşti cine eşti.

Dar, datorită promisiunii acelei fericiri necondiţionate, multă lume vrea să „ardă” etapele. Din păcate, cei mai mulţi vor pierde timp făcând aşa ceva. Văd asta la mulţi din foştii mei colegi din şcoala de Yoga de care ţi-am zis în prima parte a acestui articolului.

Adevărata motivaţie nu este nici frica, nici dorinţa de a obţine fericirea. Singura atitudine care am văzut că m-a ajutat pe mine a fost curiozitatea şi dorinţa de a afla ce se ascunde, de fapt, în spatele minţii mele.

Asta m-a ţinut treaz nopţi întregi în care exersam oprirea gândurilor şi după câţiva ani de antrenament am avut mici sclipiri a ceea ce este dincolo de minte şi personalitate.

Soţia mea îmi zice tot timpul că am un adevărat talent să fac lucrurile să pară dificile şi că nu ar trebui să îţi zic că durează mult şi că e o adevărată provocare.

Probabil pentru unii mai deştepţi decât mine e simplu. Eu nu sunt un geniu, nu am avut niciodată o minte sclipitoare, aşa că a trebuit să mă antrenez mai mult.

Am avut elevi la cursul de meditaţie care au reuşit mult mai repede decât mine să înveţe să oprească mintea şi să simtă acele senzaţii de dincolo de personalitate, acele emoţii pe care doar Supra-Eul spiritual le poate oferi.

Sau, că să mă laud, au avut un profesor bun :))

Habar nu am care e cauza, eu a trebuit să învăţ pe calea grea. Dar nu regret nici o secundă.

Concluzie
Ştiu că m-am lungit azi un pic. E ora 5.30 dimineaţa. Scriu de 3 ore pentru că toată lumea doarme şi e linişte în jur. Aud primele tramvaie cum pornesc prin oraş. Am mintea limpede şi sufletul plin.

Îmi era aşa de dor să scriu încât îmi vine să nu mă opresc nici acum. Dar în curând răsare soarele, începe o nouă zi şi fetiţa mea mă va aştepta să mă joc cu ea. În curând împlineşte un an.

P.S.: Te rog să îmi dai un comentariu şi să îmi spui ce anume din acest articol este valoros pentru tine şi ce întrebare ai vrea să îmi pui despre acest subiect.

Ştiu că nu am atins toate detaliile, aşa că da-mi un semn şi spune-mi ce ai mai vrea să afli.

Ah, era să uit. Nu uita să dai like articolului dacă ți-a plăcut și eventual să îl distribui dacă ai prieteni interesați de acest subiect.. E important pentru mine să îți știu părerea. Mersi mult! 🙂

Te îmbrăţişez cu mult drag,

Marius
NLP Mania

Marius Simion

Marius Simion

Sunt fondatorul proiectului NLP Mania, cel mai cunoscut blog de Dezvoltare Personală prin Programare Neuro-Lingvistică din România. Sunt Master Trainer NLP, Coach WingWave, Trainer și Autor de programe de dezvoltare personală. Trimite-mi un email

Comentarii

  • Iri

    Mi-a placut! N-as putea sa te contrazic cu nimic, chiar daca imi pun intrebari despre ce ai scris.. Eu cred in Doamne Doamne, dar uneori nu cred ca m-am raportat corect la El si la viata insasi. Caut raspunsuri si sunt mereu interesata de viata, profund. Sunt un om fericit si bucuros in mare, iubita si iubesc mult! Uneori mi-e frica, si cred ca asta m-a caractezat mult in credinta mea. Acum ca am mai renuntat la frica si la ‘ritualuri’ ma simt mai libera, mai fericita, mai increzatoare. E o diferenta de la cer la pamant. Vreau sa aflu mai departe mai multe despre suflet.

    Multumesc,

  • florin

    Excelent articol . Mai trebuie sa invatam „zic eu” ! sau sa fim atenti la aspectele „karmice”sa putem scrie un scenariu cat mai bun posibil . Aici cred ca ne mai trebuiesc ceva unelte pe care daca le stiti ar fi frumos sa ni le impartasiti . Multumim!

Descarcă GRATUIT eBook + 6 exerciții (MP3)
pentru creșterea încrederii in sine

Descoperă în 6 pași simpli cum să ai mai multă încredere în tine,
mai ales în momentele care contează cu adevărat în viața ta!