28 iunie 2010 (16) 38238 vizualizari in Incredere in sine

Cum sa scapi definitiv de frica de a vorbi in public!

Un articol de: Marius (contacteaza autorul)
Imagine "Cum sa scapi definitiv de frica de a vorbi in public!"

Bine ai revenit pe NLP Mania!

Cu cateva zile in urma, am fost cautat de o doamna care mi-a povestit problema ei.
Mi-a povestit ca are o fiica cu un talent extraordinar la muzica, dar care atunci cand intra pe scena pentru concursuri, isi pierde concentrarea si are emotii mari. M-a intrebat daca este posibil sa o ajut pe fata si am acceptat sa vorbesc cu ea.
Am aflat ca are 16 ani si ca atunci cand are spectacole fara juriu, nu ii este frica. Tracul (teama de a vorbi in public) apare numai atunci cand se stie evaluata. Pe de alta parte, sora ei mai mare cu un an este opusul ei, are curaj, nu se pierde nici in fata juriului.
Cum se poate ca doua persoane apropiate ca varsta, crescute in aceeasi familie, avand aceleasi talente, sa aiba emotii asa de diferite cand e vorba de propria evaluare?

Tu cum te simti atunci cand esti pe “scena”?
Cum te simti cand trebuie sa spui ceva in public, emotionat sau calm?
De cate secunde sau minute ai “nevoie” pana sa inceapa emotiile in fata publicului tau?
Faci parte dintre aceia care au o idee foarte buna, dar isi musca buzele si nu spun nimic?
Sau faci parte dintre cei care se ridica in picioare ca sa fie vazuti atunci cand incep sa vorbeasca?

Am un prieten pe care poate il cunosti, Pera Novacovici, cu care tin uneori cursuri. Cea mai mare provocare si pentru el si pentru mine este sa il lasam pe celalalt sa vorbeasca. Cand explica el, eu stau ca pe ghimpi, pentru ca imi vine sa sar sa il completez. Imi vine sa ma ridic in picioare si sa vin in fata langa prezentator si sa completez cu cate ceva.
Noroc cu Simona, sotia mea, care tot timpul ma trage de maneca si imi zice ca nu e momentul potrivit, ca nici mie nu mi-ar placea sa intre cineva peste mine asa in timpul prezentarii – are dreptate, dar ma abtin greu. Pe de alta parte, Pera simte la fel ca mine. Ii vine greu sa se abtina sa nu vorbeasca, sa nu fie ascultat.
Imi amintesc de mine si de tracul pe care il aveam cu ani in urma. Ma vad acum in comparatie cu acele momente si zic ca nu se poate o asemenea diferenta. L-am intrebat si pe Pera cum e cu tracul lui si mi-a spus acelasi lucru. Teama poate sa dispara si va disparea daca iti controlezi dialogul interior!

Sa incepem cu inceputul. O sa iti spun foarte pe scurt povestea cum anume de ai trac. Cum de tu ai trac si alte persoane nu au? Apoi, mai e o categorie de oameni care au trac, dar tot vorbesc in public. Si ii auzi cum incep sa spuna ceva cu curaj, apoi pe masura ce explica, iti dai seama ca propozitiile nu au sens, ca vocea i se ineaca in gat, ca vorbeste din ce in ce mai slab, ca aproape nu se mai aude, iar in final se opreste brusc, ca si cum mintea i s-ar fi blocat din pana de idei. Aceste persoane au un trac teribil, dar au o imagine buna despre ei si se considera superiori tracului. Ceea ce e de admirat. Ei sunt la un pas de a scapa definitiv de acest trac. Ce ii tine inca sa nu scape de trac? Faptul ca nu se pot concentra pe ideile din mintea lor din cauza furtunii de emotii pe care o simt in acel moment. Ei sunt cei care au emotii, au trac, dar au si curajul de a nu tacea. Vorbesc, cu tot tracul pe care il simt.

Am cunoscut un baiat in timp ce tineam un curs de “Trainers of trainers”. Trebuia sa faca o prezentare de 5 minute si a facut-o… cu riscul sa faca infarct. Ii batea inima asa de tare, incat o auzeam toti, era rosu la fata si apa curgea pe el din cauza emotiilor. A facut prezentarea, dar nu stie exact ce a vorbit.

Ai trecut printr-o situatie similara?

Cand din cauza emotiilor prea mari, nu mai tii minte exact ce ai spus?

Aceasta se intampla din cauza ca intensitatea prea mare a emotiilor “acopera” cea mai mare parte a mintii noastre si atunci ratiunea nu prea mai are pe unde sa isi spuna si ea cuvantul.

Ratiunea este rece si calculata, este ca un cer senin si fara nori. Emotiile sunt ca niste nori de furtuna pe cerul senin. Cand cerul este partial acoperit cu nori, atunci suntem in echilibru intre ratiune si pasiune. Dar in anumite momente furtuna acopera cu nori toata suprafata cerului si ratiunea nu ne mai ajuta.

Cum iti produci singur aceasta teama

Aminteste-ti un moment in care ai avut trac, in care ai simtit teama sa vorbesti in public.

Gandeste-te la un moment recent. Adu-ti aminte ca au fost secunde bune pana te-ai decis sa vorbesti in care nu te-ai simtit intimidat, in care nu ti-a aparut aceasta emotie. Apoi brusc te-ai decis sa vorbesti. In urmatorul moment, in mintea ta au inceput sa apara ganduri:

-          “Daca o sa spuna ca am gresit?”

-          “Daca o sa imi puna o intrebare si o sa isi dea seama ca nu stiu atat de bine ceea ce explic?”

-          “Poate ca o sa se uite ciudat la mine, exact cum s-au uitat cei carora le-am explicat anul trecut.”

-          “Si daca mi se pune iar un nod in gat si imi pierd vocea si ma inec cu saliva si ma fac de rusine ca am emotii cand vorbesc?!”

Gata, deja emotiile au atins maximul si tu esti legat de maini si de picioare, ti-ai piedut curajul si concentrarea. Cum ai putea sa faci fata acestor ganduri? Mai bine te mai gandesti inca o data daca merita sa vorbesti sau nu…

Asa ca apoi apar scuzele:

-          “Mai bine tac ca oricum nu rezolv nimic, ei deja au luat o hotarare!”

-          “Nu zic nimic acum, dar sigur o sa spun data viitoare cand apare situatia asta!”

-          “Nu ma obliga nimeni sa spun ceva, nu trebuie sa demonstrez nimanui nimic!”

-          “Eu stiu ca pot sa vorbesc in public daca vreau, dar acum nu e momentul potrivit!”

Perfect, ai reusit! Te-ai convins ca nu e nevoie de tine in acel moment si in acel loc. Si ceilalti s-au convins si ei de asta. Nu te astepta sa castigi respectul celorlalti prin faptul ca iti tii pentru tine ideile sau prin faptul ca le pui in aplicare de unul singur, fara sa le explici si altora.

Cunosti acele ganduri care fac sa iti inceapa tracul?

Cunosti si acele scuze care te tin tot timpul pe loc?

Scuzele sunt geniale! Ne fac sa ne simtim bine! Ne simtim ca avem dreptate, asa ca nu mai e nevoie sa producem nicio schimbare la noi!

Ce este cu adevarat “tracul” si cum de este asa de periculos

Oscilam intre a-ti explica azi cum se construieste o buna prezentare – cum trebuie sa vorbesti cand prezinti ceva ca sa fie eficient si atractiv pentru public – si a-ti explica cum sa faci sa scapi de trac. Am decis ca primul pas este eliminarea tracului. In viitor, o sa iti explic cum sa incepi o prezentare, cu toate ca am mai scris despre asta, mi-au venit in minte niste lucruri pe care nu le-am pus inca in articole si care o sa iti prinda bine.

Vorbeam despre trac si cum poti sa scapi de el.

Cum ar fi daca nu ar aparea in mintea ta acele ganduri care iti provoaca tracul? Imagineaza-ti ca nu le-ai avea…

In situatia asta, pur si simplu tracul ar fi inexistent. Dar stii deja ca propriile tale ganduri sunt cele care cauzeaza emotiile.

Cand vorbim de trac, situatia e insa dusa la extrem. Tracul este o emotie asa de mare, incat e mai dificil sa il controlezi decat in cazul altor emotii.

De ce este asa?

Orice emotie precum “tristetea”, “bucuria”, “melancolia”, “entuziasmul”, “agitatia” reprezinta emotii care au treaba numai cu tine. Adica stii ca un eveniment ti-a produs un gand si ai devenit trist. Sau o melodie iti aminteste ceva si devii melancolic… dar cu tracul e alta poveste.

In cazul “tracului”, apare teama ca nu ai valoare. Niciuna dintre celelalte emotii de mai sus nu sunt legate asa de mult de teama de a nu avea valoare – de teama ca nu insemni nimic.

Fiecare dintre noi are o teama mai mica sau mai mare de moarte. De fapt, nu ne este teama de durere, ci de faptul ca prin moarte o sa disparem. Ne este groaza de anihilare, disparitie.

Aceasta anihilare are mai multe forme pe care viata ne pune sa le “gustam” pe rand sau toate deodata, daca suntem ghinionisti.

-          Teama de a fi parasiti (in mintea parasitului apare iar gandul ca nu are valoare, deci ori exista, ori nu exista, e tot una – este tot o teama de disparitie)

-          Teama de a muri (aici e clar, e teama de a disparea, de a fi anihilat prin moarte – din cauza asta avem dorinta sa “lasam ceva in urma noastra”)

-          Teama de a fi criticati (aceasta teama este cea care provoaca tracul – ca reactie la faptul ca atunci cand sunt criticat, parca “bucati” din mine sunt fara valoare, deci pot fi anihilate, distruse)

In fata unui public, tu esti evaluat. Daca tu crezi ca publicul decide ca nu e important ce spui tu, mintea iti face subconstient legatura cu ideea ca nu esti bun de nimic. Cand oamenii iti analizeaza ideile, este ca si cum te analizeaza pe tine. Ca si cum atunci se decide daca tu contezi sau nu. Daca a meritat sa te nasti sau nu.

Toate aceste ganduri se produc fara ca tu sa iti dai seama, dar in fata unui public te simti ca in fata unei decizii de viata sau de moarte.  Orice critica “musca” din personalitatea ta, pe care numai tu stii cum te-ai chinuit sa o construiesti… iar acum vine acest grup sa iti critice personalitatea si ideile tale. Iti e teama ca prea multe “muscaturi”, prea multe asemenea critici te pot anihila.

Gandeste-te la un copil care este curajos la un moment dat, are personalitate. Apoi incepe sa fie criticat, secunda dupa secunda… Mai devreme sau mai tarziu personalitatea, ce era pe cale sa se formeze, se reduce la zero sub efectul criticilor constante. De asta iti e teama, stii ca posibilul esec inseamna un esec al propriei tale personalitati.

Cand am aflat ce complexitate de ganduri se ascunde in spatele tracului, am aplicat prima metoda pentru a scapa de trac. O metoda foarte eficienta.

Tu nu esti personalitatea si nici gandurile tale

Aceasta metoda consta intr-o autoanaliza. Se face in felul urmator. Inchide ochii si fii atent la corpul tau. Acest corp al tau, de cand l-ai primit si pana azi, a fost supus la schimbari zilnice, lunare, anuale. S-a transformat si a crescut. S-a lovit si apoi s-a vindecat.

Il simti ca fiind “al tau”, dar nu simti ca tu esti corpul. Simti ca detii acest corp, dar simti ca esti ceva mai mult decat acest corp al tau. De fapt, cum ai putea sa fii tu ceva despre care poti spune “al meu” – inseamna ca tu esti cineva care detine ceva… deci nu esti acel ceva ce este detinut, nu esti corpul, din moment ce tu il detii.

Apoi mergi mai departe cu cautarea interioara. Gandeste-te la emotiile pe care le-ai avut ieri. Aminteste-ti ce ai simtit azi de dimineata. Poate ca te-ai intristat ca a trebuit sa te trezesti devreme sau poate ai simtit bucurie pentru ca azi o sa faci un lucru pe care il doreai de multa vreme.

Aminteste-ti emotiile pe care le simteai mai des cand erai copil. Gandeste-te la cat de mult aceste emotii se schimba de la un moment la altul. Insa exista cineva, ceva care simte aceste emotii. Ca si cum aceste emotii sunt numai arome diferite ale unui desert. Exista cineva care zice: “azi simt tristete”, “ieri am simtit entuziasm”, “acum simt curaj”… Esti tu oare format din suma emotiilor tale? Pot oare emotiile sa fie acel ceva ce le si simte?

Esti mult mai mult decat emotiile tale! Trebuie doar sa meditezi in continuare la asta!

Si mergem mai departe.

Aminteste-ti ce ganduri ti-au trecut prin minte in momentul in care ai inceput sa citesti articolul. Te-ai gandit ca poate nu strica sa afli cum sa scapi de trac. Poate ca ti-ai amintit o experienta de-a ta cand ai avut trac si te gandeai ca e bine sa scapi de emotii din astea pe viitor. Poti sa spui ca tu ai fost gandul acela sau ganditorul care a produs acele ganduri?

Cine esti tu?

Esti suma gandurilor tale?

Cate ganduri ai pe zi? Cate ganduri ai pe secunda?

Cine le produce?

Toate emotiile apar la comanda gandurilor tale. Dar tu esti chiar mai sus decat aceste ganduri. Pot oare gandurile sa te controleze pe tine? Cum de ai lasat sa se intample asta?

Secretul care te ajuta sa afli cine esti si sa ai la indemana puteri imense mentale si emotionale

Ajunsi aici cu analiza, cei mai multi oameni se blocheaza. Se opresc nu pentru ca nu ar fi curiosi sa afle ce este in spatele gandurilor, sa descopere cine este cel care produce aceste ganduri. Iti dai seama, daca ai controlul asupra gandurilor, o sa ai controlul si asupra emotiilor tale.

Insa cei mai multi se opresc aici. Pe tine te invat cum sa mergi mai departe. Pana aici, a fost simplu pentru ca ai folosit mintea ca sa analizezi corpul, ca sa iti amintesti emotiile, ca sa iti amintesti de gandurile de peste zi. Dar mai departe nu mai poti folosi mintea.

Nu ai cum sa te folosesti de minte ca sa intelegi cine produce acea minte. Mintea este ca un computer. Tu esti cel care utilizezi computerul. Daca cineva care nu se pricepe vede cum functioneaza si ce poate sa faca un computer, are tendinta sa spuna ca acel obiect e dotat cu inteligenta.

Dar inteligenta, constiinta ce face computerul sa produca ceva esti tu. Computerul poate sa isi analizeze hard disk-ul (analogie cu corpul tau), poate sa isi analizeze “soft”-ul (analogie cu emotiile si gandurile) si sa isi dea seama daca programul (gandul) este corect sau nu.

Dar computerul nu o sa poata niciodata sa te cunoasca pe tine cu adevarat. Sa isi dea seama cine esti. Mintea ta nu poate sa afle cine esti tu. Pentru ca tu esti cel care folosesti aceasta minte intocmai cum folosesti un computer.

Asa ca, de acum incolo, poti numai sa folosesti ATENTIA!

Atentia este mecanismul prin care suntem mai mult decat mintea. Atentia nu tine de minte, nu este un gand creat de minte. Atentia o folosesti ca sa creezi ganduri. Asa ca fii doar atent la mintea ta in timp ce simti starea de trac.

Greseala este ca tu vrei sa nu mai stii de tine cand ai trac. Daca insa ai fi atent la cine esti tu in timp ce ai trac, acel trac va disparea. Monstrii din dulap dispar cand deschizi dulapul si ii privesti in fata.

Exercitiul tau ca sa devii maestru al acestei tehnici este urmatorul:

  1. Stai pe pat sau pe scaun si priveste un obiect mic din jurul tau pentru un minut sau doua.
  2. Apoi inchide ochii si gandeste-te la acel obiect ca si cum l-ai vedea cu ochii deschisi. Nu face altceva in afara de a te gandi la acel obiect ca si cum l-ai vedea prin pleoape, care ar deveni transparente. Fa asta timp de 1 minut.
  3. Deschide iar ochii si priveste obiectul real timp de un minut.
  4. Inchide iarasi ochii si priveste in mintea ta obiectul ca mai inainte, timp de 30 de secunde pana la un minut.
  5. Acum muta atentia ta pe jumatate pe obiectul din mintea ta si pe jumatate pe respiratia ta. Tine atentia divizata timp de un minut.
  6. Apoi deschide iar ochii si priveste obiectul 30 de secunde.
  7. Inchide ochii si activeaza cele doua atentii. Una pe obiectul din mintea ta si alta pe respiratie. Timp de unu pana la doua minute.
  8. Deschide acum ochii si priveste obiectul in timp ce o jumatate din atentia ta tine-o asupra respiratie tale. Timp de 3-5 minute.

Pasul 8 este cel mai important, ceilalti sunt numai pasi ajutatori, sa te “incalzeasca” pentru cel final. Repeta aceasta tehnica timp de o saptamana. Apoi o sa vezi rezultate. O sa incepi sa iti controlezi mult mai usor orice emotii si orice ganduri. Activand cele doua tipuri de atentie, o sa incepi sa te cunosti mult mai bine pe tine.

Cum se intampla asta? In timp ce ai o emotie, tu uiti de tine si traiesti acea emotie. Uiti ca tu esti cel care a creat acea emotie sau acel gand. Te “pierzi” in interiorul acelei situatii. Aceasta tehnica te ajuta sa iti traiesti tu viata, nu sa te traiasca ea pe tine, fara sa ai control asupra emotiilor si gandurilor tale.

Un simplu experiment de divizare a atentiei si jocul emotiilor si al gandurilor o sa iti arate ca existi in spatele acelor ganduri si emotii.

Multa lume imi spune ca vrea sa se cunoasca mai bine. Cea mai buna cunoastere nu provine din cartile de psihologie citite, ci din aceste experiente.

Am multi prieteni care citesc aceste articole si care au practicat sau practica inca forme de concentrare a atentiei. Eu practic aceste metode de ani de zile si nu pot sa spun ca m-am plictisit cu tot ceea ce am aflat despre cum functionam ca oameni. Aceasta metoda provine din experienta de mii de ani de traditie a samanilor si a celor care practica forme de meditatie.

Aplicam acum metodele lor pentru ca inainte de a atinge stari superioare de constiinta, stari spirituale, tot aceste metode sunt cele care ne ajuta sa rezolvam stari emotionale mai… pamantene.

Aceasta tehnica m-a ajutat pe mine sa scap de trac. Mi-am dat seama nu numai logic si rational ca eu sunt cel care stapaneste emotiile si gandurile. Dupa aceea, nu a fost decat un simplu pas ca sa dispara acest trac. Pur si simplu, intelegeam ca e o simpla emotie care a aparut si o sa dispara exact cum a aparut.

Am inceput sa tin prezentari. Inainte de prezentari, faceam tot timpul aceasta metoda de interiorizare si autoanaliza. Ma ajuta sa nu uit cine sunt. In timp ce vorbeam, am inceput sa reusesc sa am atentia divizata. Sa fiu atent la ce spun si sa fiu atent la ce gandesc, la ce simt. Asta mi-a dat un avantaj. Puteam sa anticipez ce o sa spun chiar inainte de a spune acel lucru.

Multa lume imi zice la finalul cursurilor ca explic cursiv si pe inteles. Lucrul asta nu l-am avut dintotdeauna. Mi-a aparut odata cu aceasta divizare a atentiei, dupa ce am inceput sa fac aceasta tehnica. Pur si simplu, puteam sa ma concentrez pe doua lucruri in acelasi timp. Asa ca puteam sa ma gandesc ce urma sa spun dupa fiecare propozitie si mai aveam si timp sa schimb in minte propozitia daca nu era corecta, iar in final spuneam exact ceea ce trebuia.

Stiu ca pare straniu, dar dupa ce o sa practici aceasta metoda timp de cateva saptamani, o sa vezi ca mintea ta incepe sa functioneze altfel.

Este un mare pas spre a afla mai mult despre tine. Si in timpul asta ti-ar rezolva definitiv si problema de trac si teama de a fi in fata publicului.

Mai am o tehnica pentru cei carora aceasta metoda li se pare dificila. Cealalta tehnica provine din NLP si consta in schimbarea acelor voci interioare de care vorbeam la inceput. Schimband tonul acelor ganduri ale tale care iti provoaca tracul, o sa se schimbe si emotia rezultanta.

In loc de teama o sa apara alta emotie sau, in cel mai rau caz, o sa apara o emotie asa de slaba ca intensitate, incat o sa o poti controla usor. Data viitoare cand imi fac timp sa scriu despre teama de a vorbi in public, o sa iti descriu si acea metoda in detaliu. Sa imi amintesti daca uit!

Astept feedback sa imi spui cum iti reuseste experimentul acesta. Da-ti timp cam o saptamana sau doua in care sa il practici cam 10 minute pe zi. Eu, cand l-am aflat, am devenit obsedat de el si l-am practicat mult; e adevarat ca scopul meu era sa vad ce e in spatele mintii. Dar pentru a scapa de trac, e suficient sa il practici cam 10 minute pe zi.

Iti doresc succes,

Pe curand.

Marius Simion

Iti recomand si:

Cum sa iti transformi emotiile si sa le folosesti in favoarea ta

Scapa pentru totdeauna de tristete sau teama in maxim 7 minute

Abuzul emotional la care ai fost supus! Exista posibilitate de vindecare?

Iti recomand sa citesti

Spune parerea ta

Comentarii


comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

10 Responses to Cum sa scapi definitiv de frica de a vorbi in public!

  1. Catalin says:

    Un articol excelent! Incepand de azi o sa ma apuc si eu de exercitiul respectiv cu imaginatul obiectului! Multumim :)
    Inca imi amintesc momentele de "groaza" prin care treceam la liceu atunci cand trebuia sa prezint un referat/proiect vazandu-ma singur in fata atator oameni….aveam exact simptomele prezentate deja anterior, nemaiavand nici un fel de putere asupra furtunii din mintea mea.

  2. Anca says:

    Exact din aceasta cauza a, trac, pentru ca mi-e teama ca n-am valoare, ca voi spune prostii.
    Cred ca in afara de educatia primita, o alta cauza este o intamplare din facultate, cand am avut de prezentat ceva in fata colegilor si pentru ca am avut trac, m-am incurcat iar ele (eram numai fete), m-au desfiintat. De atunci am evitat seminariile unde trebuia sa vorbim (drept urmare, notele de la examene mi-au fost afectate). Per total facultatea a fost un cosmar, am fost o mediocra si-o stearsa. Daca te-as fi descoperit atunci. Imi vine sa plang.
    Totusi la examenul de licenta am luat 10 pentru proiectul meu.
    Ma ajuta foarte mult articolele tale, dar mai am mult pana departe.

  3. spa says:

    eu am o problema de genu daca apare cineva imbracat in culori vii in fata mea numai pot sa vorbesc si mai ales daca e necunoscut is pierdut ma blochez parca intru intr o stare de ca si cum as fi in ghips simt ca singura mea scapare e sa fug sau sa lovesc aceea persoaa ,, nu am lovit pe nimeni din asta niciodata pentru ca ma controlez si aplec capul incerc sa numai vad nimic decat picioarele mele ma poate ajuta cineva cu asta?
    am facut sport de performanta ani de zile dupa care am oprit totul din cauza unui accident la umar iar de atunci muschi timp de 2 ani nu au mai fost lucrati ar de curand am reinceput incet sa remodelez muschi dar se pare ca am acum asta si nu cred ca voi mai putea sa ajung unde am fost acum 3 ani

  4. spiridush5 says:

    Sunt o fire foarte emotiva de cand ma stiu….imi tremura picioarele ma inrosesc si mi se pune parca un nod in gat….nu imi pot controla emotiile…de aceea am decis sa caut niste modalitati de a scapa de ele si am gasit site-ul acesta….in cateva zile am de vorbit in fata unui nr considerabi de oameni si sunt foarte stresata ce sfaturi imi dati pt a scapa de emotii?????multumesc

  5. iulia says:

    buna.am si eu o mare problema.vreau sa devin asistenta medicala.la teorie sunt f buna dar cand e vorba de practica….imi tremura f tare mainile de emotii.cand se uita toata lumea la mine ma pierd.parca nu pot sa tin nici acul in mana.ce sa ma fac?de mica am visat sa lucrez intr-un spital si sa ajut oamenii.ajuta-ma, te rog, sa invat sa-mi inving emotiile si sa am mai multa incredere in mine.

  6. ema says:

    Mersi mult am sa aplic

  7. Marian says:

    Buna Elena,

    Am si eu aceeasi problema cu tremuratul mainilor cand vorbesc in public. Si picioarele imi tremura, parca nu imi gasesc pozitia. Sa nu mai vorbesc de nodul din gat si tremuratul vocii .. :)

    Ai mentionat ca ai reusit sa scapi de toate aceste inhibitii cu ajutorul tehnicii "spalatul pe maini", imi poti spune unde o pot gasi?

    Multu,
    Marian

  8. Marian says:

    Buna Elena,

    Am si eu aceeasi problema cu tremuratul mainilor, defapt si picioarele imi tremura cand vorbesc in public. Sa nu mai vorbesc de voce si de nodul din gat :)

    Am cautat pe site tehnica cu "spalatul pe maini" dar nu am gasit-o.

    Ma poti ajuta?
    Multu,
    Marian

  9. Daniel says:

    Salut! Problema mea este intr-o oarecare masura indentica cu aceasta din acest articol. Am 15 ani (baiat) si ma confrunt c-o problema majora de care nu pot sa ma indepartez. Sunt o fire modesta, educata ce mereu doresc "excelentul". Am succes in toate, dar cind e nevoie sa vorbesc cu colegii, profesorii am dificultati. De parca cuvintele nu ies, in schimb in interiorul meu se produce un razboi colosal de emotii si in palme incep sa simt transpiratie ( aceste senzatii numai in evaluarea temei pentru acasa ). Am inceput sa observ aceste schimbari psihologice cu 2 ani in urma si ma face sa nu-mi iubesc viata si pe cei din jur. Am idee pentru orice intrebare, dar nu doresc sa raspund din cauza acestei frici. Probabil sa fi fost un eveniment din viata mea care a recurs la asa ceva peste timp ( la virsta de 5 ani am avut un mic accident de masina … poate asta-i motivul). Toti ma respecta. As dori cumva sa scap de aceasta incapabilitate de a-mi controla emotiile. Vreau sa zimbesc si sa-mi aranjez un viitor decent statutului pe care-l posed. Va multumesc anticipat! Pe curind!

  10. Elena says:

    Buna!
    Sunt Elena, fata cu mari emotii pe scena din articolul de mai sus. Pe mine m-a ajutat foarte mult acest exercitiu. De cum a aparut pe site, am si inceput sa-l fac… si facandu-l mereu… s-au vazut si rezultatele. Dupa cateva saptamani, era destul de bine, dar inca imi pierdeam putin concentrarea. Acum, de curand, am fost la un concurs national de muzica si am reusit sa ma concentrez in totalitate la versurile cantecului. Nu mi-au mai venit o mie de ganduri negative in minte ca inainte si am cantat mult mai bine, obtinand chiar locul 2 :D. Am mai facut si alte exercitii de pe site…toate m-au ajutat si m-au schimbat, inclusiv cele cu tehnica de relaxare, cu schimbarea tonului, cu culorile, cu increderea in sine… si ex. cu "spalatul pe maini" a functionat, nu mi-au mai tremurat mainile, picioarele si vocea.
    Le voi face in continuare…mai am de lucru la increderea in mine si probabil ca o sa mai am nevoie de ajutorul tau, Marius.