Ești fericit?

Salutare!

Bine ai revenit pe NLP Mania!

Îmi umblă prin minte de câteva zile scriu un articol despre fericirea noastră de toate zilele.

În final, ceea ce îşi doreşte fiecare este fie fericit. Ajungem diferit la fericire, dar scopul nostru când ne trezim în fiecare dimineaţă este avem o zi în care fim fericiţi.

Nu cred se trezeşte cineva cu gândul „îmi doresc din tot sufletul sufăr azi”. Poate doar cazurile de patologie, de boală mentală, dar acestea sunt excepţii.

Îţi zic ce o găseşti mai jos în articolul de azi:

  • ce e fericirea şi cum apare ea
  • care sunt obstacolele în calea fericirii
  • ce poţi face îţi recâştigi fericirea

Una din cărţile care mi-a schimbat viaţa avea o replică care sună cam aşa: „Ce ai face tu dacă Dumnezeu ar veni pe pământ şi ţi-ar comanda  fii fericit?”.

Când am citit replica aia nu a avut nici un sens pentru mine. Am trecut mai departe, peste o replică aşa idioată pentru era prea făină cartea.

Apoi am revenit la acea pagină şi am citit iar replic asta naşpa.

Ce naiba voia zică autorul? Nu pricepeam deloc. A trecut ceva vreme până când am priceput cum stă treaba cu fericirea.

Nu ştiu de unde încep cu acest subiect. Am senzaţia am făcut o intruducere inutilă şi acum vreau  intru prea brusc în subiect.

Ca  îţi explic ce este fericirea trebuie îţi povestesc un pic despre cum e construit psihicul nostru.

Cine eşti tu?

Este cea mai dificilă întrebare dintre toate. Pentru orice răspuns dai, nu este complet.

Dacă îmi spui numele tău, o îţi spun nu eşti tu numele, ci numele este „al tău”. Atunci când Eu-l meu deţine un nume, înseamnă Eu-l meu este mai mult decât acel nume.

Dar ce este acest Eu? Cine este acest Eu care acum când scriu îmi dictează ce gândesc şi scriu?

Tu citeşti aceste rânduri, vezi literele una după alta, mintea ta le leagă în cuvinte, le găseşte sensurile.

Însă asta face mintea ta, computerul tău interior. Dar cine este cel care dirijează din umbră acest genial computer uman al minţii?

Mintea este un computer, iar Eu-l este de fapt proprietarul computerului mental. Eu-l este partea spirituală din noi.

Din păcate nu putem observa prin mintea noastră acest Eu, aşa cum un computer nu poate gândească ceva despre utilizator.

Utilizatorul – Eu-l spiritual – este cel care decide ce să facă mintea ta.

De la acest Eu spiritual provin 5 stări emoţionale pe care uneori le simţim, alteori nu:

  1. Starea de fericire necondiţionată 
  2. Starea de iubire necondiţionată
  3. Starea de unitate cu Universul
  4. Starea de pace interioară
  5. Starea de existenţă (senzaţia exist)

Eu-l tău real este plin permanent de aceste emoţii. Dar de ce nu le simţi tot timpul din moment ce le ai în tine?

O îţi povestesc de asta imediat.

Înainte vreau vorbim câteva momente despre ce înseamnă dezvoltare personală şi ce înseamnă evoluţie spirituală.

Imagineazăţi acest Eu spiritual ca o scânteie intensă de fericire, iubire, unitate, pace şi existenţă. Acest Eu simte permanent toate aceste stări emoţionale, dar datorită minţii uită de ele.

Eminescu spunea fain:

„La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns…
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.

Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.

Umbră celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eternă pace!…”

Starea acestui Eu interior este de permanentă împăcare şi fericire.

Aceasta este starea descrisă de acei maeştri iluminaţi care au atins cunoaşterea de sine.

De fapt, în spatele acestor cuvinte pompoase se ascunde crudul adevăr în realitate nu ştim cine suntem şi mintea noastră ne păcăleşte suntem doar nişte bieţi oameni care trebuie suferim ca  ajungem la fericire.

Suntem ca acei săraci care dorm pe o comoară ascunsă în noroi şi cerşesc pentru nu ştiu ce zace sub tălpile lor.

Dezvoltarea personală este etapa de început. În această etapă înveţi cum îţi linişteşti mintea şi îţi echilibrezi gândurile.

Nu vei putea descoperi Eu-l real cât timp mintea ta e obsedată de dorinţe şi frici.
Acestea sunt cele două obstacole care te ţin pe loc – faptul ai dorinţe neîmplinite şi ai frici.

Când lucrezi cu tine la dezvoltarea ta personală, de fapt lucrezi ai o minte din ce în ce mai bună, îţi imbunătățești  computerul interior.

Dar nu mergi acolo unde e sursa ta profundă, unde este Eu-l tău real şi nici nu vei descoperi cele 5 stări esenţiale.

Însă dezvoltarea personală este obligatorie. Fără această etapă nu poţi evolua.

Îţi spun un secret. Scopul NLP Mania – de când am început scriu şi ţin cursuri – a fost îi învăţ pe oameni descopere acel Eu real şi cele 5 stări esenţiale.

Dar ştiam nu pot face asta cât timp tu suferi pentru nu ai încredere în tine, pentru teai certat cu partenerul sau cât timp te simţi agitat şi neliniştit din cauza banilor sau îţi e frică de boală sau de singurătate.

Toate aceste frici şi dorinţe sunt de prelucrat prin dezvoltare personală, înainte te învăţ cum îţi descoperi Eu-ul tău spiritual.

Azi amintesc de această viziune şi misiune a mea doar ca  îţi pot explica mai multe despre fericire.

Evoluţia spirituală înseamnă, de fapt, întoarcerea la acest Eu real – spiritual – şi descoperirea celor 5 stări esenţiale printre care şi cea de fericire.

Cât timp mintea se interpune prin scenariile ei, nu vei putea simţi decât mici firmituri de fericire şi le vei numi „bucurie”.

Secretul fericirii

Ştiu o pară ciudat ce îţi zic, dar am învăţat-o şi eu de la alţii mai deştepţi decât mine. Cât timp mintea este cea care lucrează, fericirea este filtrată de gânduri.

Imagineazăţi eşti un actor care are o piesă de jucat. În piesă eşti un personaj anxios, care suferă, care e nesigur pe el, agresiv cu cei mai slabi decât el şi îngâmfat.

În realitate, când piesa se termină, tu ieşi din acest rol şi îţi aminteşti cine eşti cu adevărat. Dar când eşti pe scenă, pentru o perioadă uiţi cine eşti cu adevărat şi joci complet asumat rolul din piesă.

Eu-l nostru îşi asumă aceste roluri. Nu ştiu de ce, adică ştiu dar nu vreau vorbim acum despre asta.

Important e îşi asumă acest rol pe care îl joci în această viaţă. Eu-l tău însă e nelimitat, dar trebuie se oprească piesa, vină pauză, ca  poată redeveni cel ce este în realitate.

Din această cauză tehnicile de meditaţie sunt atât de spectaculoase – pentru reuşesc pună pe pauză mintea cu scenariile ei.

Iar în scurtele pauze dintre gânduri, afli despre tine eşti un zeu, nu ai fost niciodată un simplu om.

Iar acea descoperire de câteva fracţiuni de secundă este atât de impresionantă încât reuşeşte te transforme pentru toată viaţa.

Nu vei mai uita niciodată cine eşti, atunci când, în spaţiul dintre două gânduri vei simţi toată acea fericire care curge valuri după valuri, ca o cascadă care nu se opreşte niciodată.

Probabil te întrebi ce am fumat la ora asta 🙂 Aşa pare, ştiu asta. Însă este ceea ce se simte atunci când eşti în meditaţie şi mintea este oprită.

Mintea şi gândurile sunt ca norii pe cer – cât timp norii sunt mulţi şi întunecaţi (gândire negativă) soarele nu se poate vedea, iar lumina nu atinge pământul.

Doar când mintea e calmă iar norii au plecat (gândurile s-au liniştit) soarele poate lumineze pământul şi te pui în contact cu lumina lui.

Starea de fericire începe prin dezvoltare personală.

În etapa de dezvoltare personală ai două scopuri:

  • înveţi cum elimini gânduri negative şi ai o gândire pozitivă
  • înveţi cum îţi linişteşti mintea ca  poţi avea gânduri cât mai concentrate

Aceste două lucruri te vor ajuta  obţii deja starea de fericire.

Când gândurile sunt pozitive, Eu-l spiritual este mai uşor de simţit.

Imagineazăţi priveşti cerul. Dacă norii sunt groşi şi întunecaţi soarele nu se va vedea, dar dacă norii sunt subţiri şi transparenţi, soarele se simte măcar câte puţin.

Când mintea este întunecată, plină de gânduri negative, te vei depărta de Eu-l real.

Această depărtare se va resimţi în timp prin creşterea senzaţiei de suferinţă, pentru vei fi din ce în ce mai departe de sursa interioară care îţi  fericire.

Apropo, senzaţia de fericire nu vine niciodată de undeva din exterior.

Teai păcălit când îţi spui „dacă am mai mulţi bani o fiu fericit” pentru îţi aminteşti senzaţia de fericire a durat maxim o zi sau două după ce ţi-au dublat salariul.

Ceea ce ai simţit atunci ca fericire a fost dat de faptul în acele momente nu aveai alte dorinţe, deci cerul minţii tale era liniştit.

Pare vorbesc de rău mintea. În realitate rolul minţii este ne ţină în viaţă.

Fără mintea asta care ne ţine departe de Eu-l real, am muri de mult ca specie. Gândeştete nu ai avea mintea şi ai simţi permanent starea de fericire şi pace şi iubire.

Nu ai mai simţi nici o nevoie, nici măcar mănânci sau faci sex. Pentru acele emoţii sunt atât de intense încât nu îţi mai trebuie nimic în acel moment.

Când am simţit prima dată cele 5 stări ale Eu-lui real am râs continuu ore în şir şi aveam senzaţia dacă mor în acel moment nu îmi pare rău pentru nimic pentru deja obţinusem tot ceea ce conta în viaţă.

Eram atât de fericit şi simţeam atât de multă iubire şi pace încât îmi curgeau lacrimile fără pot opri. Noroc eram singur în cămeră altfel se uitau oamenii la mine ca la nebuni.

Ideea e mintea are rolul ei, însă dacă este populată cu gânduri negative, nu îşi face nici măcar rolul ei în mod corect.

Scopul minţii este te ajute în plan social şi uman. Dar acest ajutor pe care mintea mi-l  vine la pachet cu uitarea a cine sunt eu cu adevărat.

Aşa de mii de ani oamenii au căutat metode ca  descopere cine sunt cu adevărat, dincolo de gânduri.

Şi pe drumul spre această descoperire s-au împiedicat de starea de fericire.

Hai fac un rezumat până aici:

Fericirea nu vine prin atingerea obiectivelor, ci prin liniştea minţii care permite accesarea energiei fericirii din Eu-l real.

În prima etapă e nevoie de o purificare a minţii (a gândurilor), iar pentru asta dezvoltarea personală e ideală.

Fericirea apare când suntem aproape de Eu-l real şi dispare pe măsură ce mintea ne îndepărtează de Eu-l real.

 Evoluţia spirituală permite (prin metodele de meditaţie) obţinerea unei stări profunde de fericire

Cu cât focusul meu este spre interior, cu atât cunosc mai bine, apropi mai mult de Eu-l real.

Cu cât caut mai mult răspunsuri în mine, cu atât creşte fericirea pentru pas cu pas apropi de Eu-l real.

Când sunt concentrat doar pe exterior, depărtez de interior. Asta, în timp, duce la alienare.

Atunci primesc e-mailuri în care citesc aşa „Marius, te rog ajuţi îmi dau seama cine sunt”.

Cu cât eşti mai concentrat pe lumea exterioară, cu atât vei uita şi mai mult cine eşti.

Hai ieşim un pic din sfera aceasta a spiritualului şi ne întoarcem la psihologie.

Vreau vorbim despre obstacolele care te fac nu simţi fericire şi ai ajuns crezi ai nevoie se întâmple ceva ca  simţi fericire.

Cei mai mulţi oameni cu care lucrez au senzaţia fericirea se câştigă.

Şi pentru a o câştiga trebuie lupte, sufere, se sacrifice. În realitate lucrurile stau exact invers.

Fericirea este un drept al tău, teai născut ca  fi fericit, dar nu ai habar ai fericirea în tine.

Cele 4 obstacole care te ţin nefericit chiar şi o viaţă întreagă:

  1. Programările sociale (convingerile cu care ai fost îndoctrinat) despre cât de greu e fi fericit;
  2.  Lipsa de informaţie despre cine eşti şi cum este organizat psihicul şi despre emoţii (în special despre fericire);
  3. Gândurile pe care le ai despre tine (imaginea de sine);
  4.  Nu te antrenezi ca  simţi fericire (ai senzaţia fericirea este ceva ca un cadou pentru care nu trebuie faci ceva, ci uneori vine, alteori nu) – nu crezi ai controlul asupra fericirii şi din cauza asta stai şi aştepţi pice de undeva câte o picătură de fericire. 

Hai le luăm pe rând.

1) Programările sociale (convingerile cu care ai fost îndoctrinat) despre cât de greu e să fi fericit

Ai fost învăţat (programat) că pentru a fi fericit ai nevoie să te realizezi, de parcă nu poţi să te realizezi dacă eşti fericit, ci doar dacă suferi pe parcursul realizării pe care ţi-o doreşti.

Cel mai naşpa este când aud oameni care îmi spun că au un obiectiv şi că sunt dispuşi să facă sacrificii ca să îl atingă. Iar eu, ca un sadic ce sunt, îi întreb „dar ce te ţine să te bucuri de drumul până la atingerea obiectivului?”. 

E ca şi când te duci în concediu, dar până nu ajungi pe plajă nu îţi dai voie să te bucuri de călătorie.

Cine a făcut regulile astea? Dacă ai fi fost educat că normalitatea este să te bucuri de fiecare pas din călătoria ta?

Sar de la una la alta. Aşa fac şi la cursuri, deschid paranteze lungi.

Am lucrat o dată o şedinţă de terapie cu un contabil care se consideră plafonat. Spunea că şi-a pierdut motivaţia, că nu mai simte nicio plăcere în muncă şi îşi caută vocaţia.

O să îţi zic ceva ce poate o să te ajute şi pe tine. Fericirea vine şi din faptul că tu în mod activ cauţi un sens în ceea ce faci.

L-am întrebat pe contabilul din faţa mea ce lucrează el concret.

Şi mi-a răspunz cu tristeţe în voce că face bilanţuri, face contabilitatea unor firme, că face calcule toată ziua, etc.

L-am lăsat să se plângă de cât de lipsit de sens este toată munca lui şi apoi l-am lovit tare de tot (metaforic).

L-am întrebat dacă s-a gândit vreodată cum prin munca lui atinge vieţile a mii de oameni?

S-a uitat cam ciudat la mine şi probabil s-a gândit că eu am nevoie de mai multă terapie decât are el, dar din politeţe a continuat să discute.

Mi-a zis că nu s-a gândit. L-am pus să îşi imagineze acei oameni care beneficiază direct de munca lui şi să conştientizeze cum le uşurează viaţa.

Apoi l-am dus mai departe şi l-am pus să îmi spună ce se schimbă în vieţile personale ale acelor oameni tocmai pentru că ei sunt liniştiţi că au actele în ordine.

Şi l-am pus să îşi imagineze cum cei 200 de muncitori de la fabrica pentru care făcea contabilitate sunt influenţaţi indirect de munca lui. Dar nu m-am oprit nici atunci.

I-am zis să îi urmeze pe cei 200 de muncitori pe drumul spre casă şi să îşi imagineze că acei oameni au familii, soţii, copii, părinţi şi că toţi duc cu ei acasă în fiecare zi o parte şi din munca lui ca și contabil.

Şi că dacă copiii acelor oameni se duc în ziua următoare la şcoală liniştiţi e pentru că şi el a contribuit cu ceva.

Nu ştiu pe ce ton am zis toate astea, dar omul avea lacrimi în ochi când mă asculta. A fost o experienţă intensă pentru el cred că de fapt şi-a găsit vocaţia prin acel exerciţiu.

Pentru că fericirea vine când ieşim din dorinţa de a obţine beneficii pentru noi ca indivizi şi ne dăm voie să depăşim limitele vieţii noastre.

Când, prin acţiunile noastre, suntem mai mari decât suntem în realitate, atunci ne trăim vocaţia iar asta ne face împliniţi şi fericiţi.

Urmăreşte-ţi şi evaluează-ţi programările mentale, convingerile tale care te ţin nefericit. Sunt multe în tradiţia noastră culturală care nu îţi dau voie să simţi fericire.

Mintea memorează din copilărie acest scenariu de viaţă şi apoi îl vei juca toată viaţa, crezând cu tărie în el.

Dezvoltarea personală te ajută să schimbi scenariul tău de viaţă. E ca şi când un personaj îşi va putea schimba destinul chiar în timp ce piesăase derulează.

Al doilea obstacol care te face nefericit este:

2) Lipsa de informaţie despre cine eşti şi cum este organizat psihicul şi despre emoţii (în special despre fericire)

Am vorbit mai sus despre cum este construit psihicul şi Eu-l nostru real. Oamenii cred că mintea lor este cea care se ocupă de fericire.

În realitate mintea nu prea simte fericire. Mintea doar analizează, calculează, dar nu prea are treabă cu emoţiile.

Emoţiile sunt blocate atunci când mintea intră pe fir, iar când mintea este liniştită sau oprită, emoţiile se intensifică.

Gândeşte-te la o melodie care îţi provoacă emoţii faine intense.

Dacă începi să analizezi fiecare sunet în parte şi fiecare detaliu începi să îl evaluezi raţional, o să îţi fie imposibil să simţi emoţia generată de aceea melodie.

Trebuie să începi să pui emoţiile pe acelaşi nivel de importanță cum pui raţiunea, dacă nu chiar mai sus. Am fost educaţi să fugim de emoţii.

Oameni maturi, intelectuali, se feresc ca de diavol de propriile emoţii. Ajung să le nege, să fugă de ele, să vină la terapie spunând „vreau să scap de emoţii” de parcă toate sunt la grămadă negative.

Când simţi orice emoţie, bucură-te, pentru că puteai să nu simţi nimic. Dar ai şansa să simţi emoţii.

Din punctul meu de vedere faptul că simţim emoţii este cel mai valoros cadou pe care l-am primit de la viaţă.

Încă ceva. Dacă fugi de emoţii negative, vei deveni impasibil şi la cele pozitive. Emoţiile negative nu sunt rele, ele arată ceva despre viaţa ta.

De exemplu, dacă acum eşti trist, asta pentru mine înseamnă că te-ai îndepărtat de Eu-l tău real. Dacă eşti nervos asta îmi spune că te simţi singur şi neacceptat, neiubit.

Fiecare emoţie are rolul de a o întări pe cea opusă ei. Dacă nu ai simţi frică, nu ai putea simţi nici curajul. Dacă nu agitaţia, nu ai putea simţi nici calmul.

Aşa că dacă tu fugi de o emoţie şi o respingi, vei respinge şi emoţia pozitivă opusă. Când ai o emoţie care nu îţi place, doar relaxează-te şi observă ce îţi spune despre tine.

De fiecare dată o să te înveţe ceva. Nici o emoţie nu vine dacă nu e necesar să vină.

Când simţi furie, tristeţe, gelozie, toate acestea îţi spun exact care sunt nevoile tale. Fără să simţi aceste emoţii nu ai putea să îţi dai seama la ce să lucrezi la tine, la dezvoltarea ta.

Din cauza asta eu am o atitudine pozitivă în faţa oricăror emoţii.

3) Al treilea obstacol: Gândurile pe care le ai despre tine (imaginea de sine)

Nu vei simţi fericirea până nu te ridici la nivelul interior potrivit pentru a simţi această emoţie. Uită-te la oamenii din jur. Vei vedea că nu toţi oamenii de pe stradă ştiu să simtă fericirea.

Nu vreau să te speri, dar există oameni care nu au mai simţit starea de fericire din copilărie, poate şi atunci doar de puţine ori. Pur şi simplu aceşti oameni nu ştiu că fericirea mai există.

Ca să simţi fericire trebuie să te construieşti pe tine în modul optim pentru asta. Dacă tu te cerţi pe tine, te critici, te blamezi, te învinovăţeşti, te umileşti, e foarte improbabil ca să poţi simţi fericire.

Pentru a simţi fericire ai nevoie de un „simț emoţional” curat, capabil să simtă această emoţie.

Nu poţi simţi ceva ce crezi că nu poţi simţi. Dacă tu crezi că meriţi să simţi fericire, atunci vei simţi fericire.

Dar majoritatea oamenilor se uită în oglinda interioară şi îşi spun „mi-ar plăcea să simt fericire, dar nu am făcut destul ca să merit să fiu fericit”.

Dacă eşti sincer cu tine, îţi dai seama că uneori şi tu gândeşti aşa. Închide ochii şi priveşte în oglinda ta interioară, uită-te la tine şi întreabă-te dacă meriţi să simţi fericire orice ar fi, orice ai face sau nu ai face.

Meriţi să fi fericit dacă nu îndeplineşti anumite condiţii?

Această eroare de programare mentală prin care am fost făcuţi să credem că fericirea e ceva ce trebuie dobândită ne marchează toată viaţa.

Când mă uit în oglindă şi cred despre mine că sunt prea mic şi prea neimportant, îmi mai spun şi că nu merit fericirea.

Aşa că primul pas este să încep să lucrez la imaginea de sine.

Nu mă lungesc aici cu detalii extreme despre cum se contruieşte imaginea de sine pentru că deja am făcut-o aici:

>> Curs audio despre Încrederea şi Imaginea de sine <<

Dar vreau să reţii că fără să ai o părere bună tu despre tine, nu îţi vei ta tu voie, te vei sabota singur şi nu vei atinge fericirea.

O să îţi aducă viaţa pe tavă orice ai nevoie, dar tot nu te vei simţi fericit; o să ai o relaţie minunată şi tot nu te vei simţi împlinit pentru că în interiorul tău, tu nu eşti împăcat şi mulţumit de tine însuţi.

Însă ce vreau să îţi spun acum spre final este că fericirea nu vine pentru că eşti cuminte, pentru că nu ai furat din magazine, pentru că ai dat „bună ziua” şi ai cedat locul în tramvai.

Fericirea nu are nici o treaba cu cât de bun eşti cu alţii, ci cu cât de bun eşti cu tine însuţi.

Când tu începi să te împaci cu tine, să ajungi să îţi placă de tine, să te iubeşti aşa cum eşti fără să te mai critici, atunci vei începe să simţi iar fericirea aceea pe care nu ai mai simţit-o din copilărie.

Ultimul obstacol: Nu te antrenezi ca să simţi fericire (ai senzaţia că fericirea este ceva ca un cadou pentru care nu trebuie să faci ceva, ci uneori vine, alteori nu) – nu crezi că ai controlul asupra fericirii şi din cauza asta stai şi aştepţi să pice de undeva câte o picătură de fericire

Acest obstacol vine tot din necunoaştere. De fapt, toate obstacolele sunt forme diferite de necunoaştere a ceea ce implică fericirea.

Ori nu cunoşti cine eşti şi de unde provine fericirea, ori nu cunoşti că mintea îţi blochează fericirea, ori nu cunoşti ce e cu imaginea de sine, etc.

Am avut o bună perioadă din viaţa mea când nu cunoşteam toate aceste lucruri, când credeam că fericirea o să vină undeva în viitor. Dar între timp eu exersam… nefericirea.

Sufeream ca un câine pentru că mă simţeam nedreptăţit, pentru că mă simţeam ignorat, pentru că mă simţeam singur şi neînţeles.

Zilnic exersam să simt suferinţă emoţională şi speram că cineva o să mă facă fericit. Pentru că capcana este această senzaţie că cineva o să vină ca un salvator în viaţa noastră şi să ne aducă fericirea.

Dar am o veste super proastă pentru tine. Nimeni nu s-a născut cu scopul să te facă pe tine fericit. Tu singur eşti dator să te faci fericit.

Iar pentru asta trebuie să începi să lucrezi la tine.

Dacă o emoţie este repetată, ea devine obişnuinţă pentru creier. O vei simţi din ce în ce mai uşor. Poate cunoşti oameni care în orice situaţie ar fi ei simt exact aceeaşi emoţie.

Eu ştiu pe cineva care orice s-ar întâmpla, el se plictiseşte. Mai ştiu pe cineva care se simte nervos în orice situaţie, tot aşa cum ştiu pe cineva care se simte entuziasmat în orice situaţie.

Exagerez acum, cu siguranţă sunt şi excepţii în care nu o să simtă aceste emoţii, dar când creierul tău e antrenat pe o emoţie are tendinţa să o repete ca un tic nervos, pur şi simplu devine automatism.

Din cauza asta o emoţie negativă e aşa de dificil de îndepărtat – pentru că ai antrenat-o zilnic, ai ajuns expert în suferinţă.

Ce ai de făcut este să faci tot drumul invers. Adică să începi să antrenezi zilnic câteva minute de emoţie pozitivă.

Ai două metode:

Coşul cu fragi

1. fă-ţi o listă cu 10 lucruri care te fac fericit

2. începe să faci zilnic măcar 3 din acele lucruri şi repetă-le continuu

3. caută în trecutul tău 2-3 momente în care ai fost fericit şi închide ochii şi retrăieşte zilnic acele momente timp de 5-6 minute

La acest exerciţiu am avut întreabarea „Băi Marius, dar dacă eu simt fericirea pentru că retrăiesc din memorie o întâmplare făină, nu cumva sunt fals?”

Dar când tot din memorie retrăieşti o întâmplare naşpa şi îţi revine gelozia, tristeţea, suferinţa, atunci nu te mai întrebi dacă eşti fals?

Din păcate am fost programaţi că fericirea e ceva ce nu avem voie să avem, dar suferinţa e normală.

O să te las cu o ultimă idee care o să îţi clarifice de ce a devenit fericirea mai rară ca diamantele.

Cultura noastră este bazată pe principii religioase. De două mii de ani suntem ghidaţi şi educaţi prin principii de etică religioasă.

Când cultura unui popor spune că prin suferinţă o să te mântui, ajungi la nivel subconştient să cauţi să suferi pentru că ai impresia că aşa trebuie, aşa e normal.

Iar când eşti fericit începi să te temi că ceva nu e în regulă, ca şi când urmează o pedeapsă.

Ştiu că aşa este pentru că am avut şi eu aceste gânduri şi le văd şi la sutele de oameni cu care lucrez la conferinţe şi cursuri.

Din păcate religia ne-a pervertit dreptul la fericire şi am ajuns să considerăm suferinţa ca fiind naturală, iar fericirea să o credem că vine doar după suferinţă. Cum naiba să te pregăteşti cu suferinţă să ajungi la fericire?

Dar din păcate a ajuns aşa de înrădăcinată în memoria colectivă încât oameni super inteligenţi refuză să analizeze această bazaconie.

Probabil că trebuia să scriu mai detaliat despre cum religia ne-a modificat psihicul pe parcursul a două mii de ani, dar dacă există suficientă cerere o să îmi fac timp să scriu mai mult despre impactul religiei asupra noastră.

Sper că îţi este mai clar acum din ce cauză fericirea ta este blocată şi ce poţi face să începi iar să simţi fericire.

Îţi doresc multă fericire şi te îmbrăţişez cu drag!

Marius Simion
NLP Mania

Codrean Sorina

Comentarii

Descarcă GRATUIT eBook + 6 exerciții (MP3)
pentru creșterea încrederii in sine

Descoperă în 6 pași simpli cum să ai mai multă încredere în tine,
mai ales în momentele care contează cu adevărat în viața ta!