Cea mai distructivă forță a unei relații

Salut și bine ai revenit pe NLP Mania!

Am făcut o statistică „din ochi”, fără un chestionar, fără o metodă ştiinţifică, doar că să văd care sunt cele mai frecvente probleme despre care îmi scriu cititorii NLP Mania.

Metoda mea (complet empirică) a fost să număr câte email-uri vin cu întrebări despre anumite subiecte.

Aşa că, am pus pe categorii subiectele din email-urile primite şi pe primele locuri au fost următoarele:

Relații de cuplu – probleme legate de conflicte şi senzaţia că pierzi iubirea partenerului, teamă de abandon, gelozie, manipulare emoţională, infidelitate, relaţii multiple asumate, ruperea relaţiei, teamă de singurătate, dorinţa de a experimenta mai mult, probleme de ejaculare precoce, lipsa erecţiei la bărbaţi , lipsa orgasmului la femei, etc.

Încredere în sine – probleme legate de lipsa încrederii în succesul personal, teamă de a vorbi în public, teamă de a spune ceea ce gândeşti, dorinţe pe care nu ai curaj să le urmezi, o proastă părere despre propriile capacităţi (stimă de sine scăzută), aspiraţii personale scăzute (teamă de a visa mai mult).

Inteligență emoțională – suferinţă emoţională (emoţii negative frecvente), anxietate, atacuri de panică, tristeţe care poate duce la depresie, convingerea că nu se mai poate schimba nimic într-o viaţă de suferinţă.

Putere personală – putere scăzută de concentrare pe un obiectiv, lipsa de motivaţie interioară, incapacitate (sau dificultate) de a atinge obiectivele personale şi profesionale, confuzie legată de drumul personal în viaţă, mod de gândire ineficient, etc.

Comunicare – capacitate de convingere slabă, putere slabă de a influenţa modul de gândire al altor oameni, rezistenţă scăzută la manipularea altor persoane.

După cum vezi, le-am pus într-o lista simplă, fără cuvinte academice, ca să îmi fie şi mie mai simplu când scriu articole şi când îţi răspund la email-uri.

Cel mai des apar în inbox emailuri cu întrebări care au legătură cu relaţia de iubire. Am ales pentru astăzi subiectul manipulării emoționale care distruge relația de cuplu.

Acum, când îţi scriu, parcă te am în faţă şi vorbesc cu tine. Vreau să vorbim despre cum apare manipularea emoţională în relaţia de cuplu şi ce poţi face ca să ai o relaţie de cuplu fericită.

Nu ştiu în ce direcţie o să meargă acest articol. Când încep să scriu am senzaţia că se creează singur, fără ajutorul meu. Aşa că hai să începem această călătorie împreună. Sunt şi eu curios unde o să ajungă.

Scopul psihologic al unei relații

Cred că toţi oamenii intră într-o relaţie complet nepregătiți emoțional. O relaţie de cuplu nu are ca scop perpetuarea speciei, pentru că asta se poate face şi fără o relaţie. Poţi avea copii şi fără relaţie.

O relaţie are un scop mult mai psihologic şi evolutiv.

Am întrebat mai mulţi oameni de ce vor o relaţie. Cele mai frecvente răspunsuri le-am pus în lista următoare:

• ca să primesc de la partener ceea ce îmi lipseşte
• ca să ofer ceea ce are nevoie partenerul
• ca să nu fiu singur
• pentru că mă face fericit
• să împărtăşesc cu celălalt bucuriile vieţii
• pentru că vreau să am pe cineva pe care să mă sprijin
• pentru că am nevoie să iubesc
• pentru că am nevoie să fiu iubit

Cei mai mulţi oameni cred că relaţia cu un partener trebuie să îți ofere ceea ce tu nu ai. Iar rolul tău este să oferi partenerului ceea ce el nu are şi are nevoie.

Când vrei o relaţie împlinită, va trebui să te uiţi un pic şi la principiile după care îţi vei gestiona viaţa de cuplu. Dacă ceva nu funcţionează în relaţia ta, probabil modul de gândire după care te ghidezi, e posibil să nu fie eficient.

Hai să ne uităm împreună la principiile după care se ghidează cei mai mulţi oameni într-o relaţie, dar să vedem şi cum altfel se poate construi o relaţie.

Când cele mai frecvente probleme ale vieţii unui adult au legătură cu relaţia de iubire, pentru mine e un semnal de alarmă că ceva nu este în regulă în principiile după care te ghidezi.

Nu e o excepţie, ci este o regulă că o să apară dezamăgiri şi suferinţe în relaţii. Aşa că e timpul să înţelegi ce se ascunde în spatele psihologiei unei relaţii.

Începuturile unei relaţii

Fiecare relaţie trece prin trei stadii (după unii autori sunt mai multe, eu am simplificat ca să fie mai uşor de explicat) prin care trece o relaţie.

Seducția

La început fiecare dintre cei doi posibili parteneri îşi arată cât de multă iubire au de oferit. Etapa de seducţie este de fapt o „prezentare” a puterii sociale şi a capacităţii de iubire.

În etapa de seducţie, partenerii oferă mult tocmai ca să îşi facă o imagine mai bună în ochii celuilalt. În această etapă se pun bazele „marketing-ului” relaţiei.

Ofer mult, pentru că am senzaţia că şi tu ai mult de oferit. Aşa că dau tot din mine ca să îţi arăt cât de mult ştiu şi pot eu să te iubesc. În această etapă, o persoană imatură este sedusă de câtă iubire primeşte de la celălalt.

În această etapă cuvântul cheie este „amăgire” pentru că tu te amăgeşti că posibilul partener este cel care o să te iubească pentru că „uite cât de mult îmi oferă şi cum mă face să mă simt acum”.

Este cea mai făină etapă, dar dacă nu o trăieşti cu capul pe umeri şi uiţi că ambalajul nu reflectă tot timpul ceea ce se ascunde în cutie, poţi să trăieşti dezamăgire mai târziu.

Cunoaşterea

Cei doi au deja o relaţie, după ce s-au sedus unul pe celălalt şi au senzaţia că fiecare o să primească enorm de multă fericire şi iubire de la celălalt.

Şi aceea aşteptare a iubirii şi fericirii începe şi continuă o perioadă, în funcţie de personalitatea fiecărui partener.

Începe acum etapa de cunoaştere. Este, de fapt, etapa de după „amăgirea” seducţiei. Este o etapă de „dez-amăgire”, o etapă în care îţi dai seama că nu ai cum să oferi partenerului atât de multă iubire şi fericire cum i-ai promis.

În această etapă înţelegi că partenerul tău te-a făcut să crezi că are pentru tine iubirea necondiţionată pe care o cereai de la el şi te simţi frustrat când îţi dai seama că nu poate să te iubească aşa cum credeai tu.

Însă, dacă te uiţi în oglindă cu adevărat, vei observa exact același lucru şi la tine. Nici tu nu poţi iubi aşa cum credeai că o vei face.

Ajungi acum să dai vină pe partener şi să îţi spui „l-aş fi iubit dacă merita asta”.

Revoluția

În etapa de revoluţie, relaţia trece printr-o criză emoţională. Este etapă când cuplul înţelege (sau nu) că ceva trebuie să se schimbe.

În etapa anterioară (cea de cunoaştere), partenerii şi-au dat jos de pe ochi filtrele cu care se priveau unul pe altul. Acum îl poţi vedea pe partenerul tău aşa cum este el, iar partenerul te vede pe tine cum eşti în realitate.

Fără această sinceritate nu poate există evoluţie. În etapă de seducţie totul era „prea frumos ca să fie adevărat”, dar te amăgeai singur sperând că „poate de data asta…”.

În etapa de revoluţie încep schimbările reale.

Unii aleg să schimbe doar partenerul, alții aleg să se schimbe pe ei înşişi în această etapă ce urmează după ieşirea din amăgirea seducţiei.

Această etapă este etapa de sinceritate când se decide de fapt viitorul unei relaţii.

Cele două tipare de relație

Am avut în jurul meu oameni care au crescut fără să primească iubire. Am cunoscut şi oameni care au învăţat ce înseamnă iubirea necondiţionată. Am fost iubit necondiţionat de bunicii mei şi am fost iubit condiţionat de părinţii mei.

Acest mixt de iubire necondiţionată şi condiţionată pe care l-am primit m-a făcut să iubesc uneori în cel mai egoist mod (de fapt nu iubeam), dar să am şi perioade în care puteam să iubesc complet necondiţionat şi non-egoist (fără să mă gândesc la mine şi la ce vreau eu).

Cel mai greu lucru a fost să trec de gelozie, să înţeleg că partenerul nu s-a născut să mă facă pe mine fericit şi că nu am drepturi asupra celuilalt.

Dacă relaţia se bazează pe simbioză şi nu pe evoluţie personală, o să ai parte de o relaţie tensionată, cu multe frustrări şi dezamăgiri.

Îţi dau mai jos câteva detalii despre cele două tipuri de relaţie:

• Relația simbiotică – cea în care depinzi de partener pentru a fi fericit
• Relația evolutivă – cea în care fericirea ta depinde de evoluţia ta personală

Relaţia simbiotică

Cât timp crezi că partenerul e în viaţa ta pentru ca să îţi compenseze lipsurile, trăieşti o relaţie simbiotică, dependentă.

Într-o relaţie simbiotică, fiecare partener ia de la celălalt ceva ce lui îi lipseşte.

Pare foarte normal acest lucru. Pentru că aproape toată lumea îl practică, ai ajuns să crezi că aşa e normal să fie într-o relaţie. Dar dacă ar fi eficient acest mod de gândire, nu aş primi pe email atât de des întrebări şi probleme tocmai despre relaţia de iubire.

În relaţia simbiotică vei spune şi vei auzi „am nevoie de tine”. De fapt, această replică ascunde un trist adevăr.

Dacă ar trebui să fim sinceri, am spune „am nevoie să îmi oferi iubire şi fericire pentru că eu nu ştiu să fiu fericit şi nici să mă iubesc, aşa că am nevoie de tine să faci asta în locul meu”.

O altă replică a unei relaţii simbiotice este „dacă eu ofer iubire, vreau să ofere şi celălalt” sau „dacă eu ofer fidelitate, vreau să ofere şi celălalt”.

Este de fapt dovadă iubirii condiţionate. Eu îl iubesc pe celălalt doar cu condiții, dacă nu respectă ceea ce cer eu, atunci iubirea mea dispare.

Dar asta nu este de fapt iubire, ci este aceea dependenţă, nevoie de celălalt, de care îţi ziceam anterior.

Relaţia simbiotică se bazează pe „cerere şi ofertă”. Este un comerț emoțional. Fiecare partener aduce pe masa tratativelor ceea ce are de oferit şi cere de la celălalt ceea ce are nevoie.

Fiecare intră în relaţie cu o cantitate mică de iubire şi fericire (cele două lucruri pe care le caută cel mai des oamenii într-o relaţie).

În funcţie de nivelul de evoluţie al fiecăruia, poţi „purta” cu tine o anumită „cantitate” de iubire şi fericire cu care vei intra într-o relaţie.

Aceea cantitate limitată de iubire şi fericire este pusă „pe masă” de cei doi parteneri. Dar din acel moment începe şi cea mai gravă eroare care poate duce la distrugerea relației.

Fiecare dintre cei doi crede că celălalt este responsabil să aducă în cuplu aceea iubire şi fericire.

Imaginează-ţi pe masă o farfurie cu o bucată de plăcintă. Cei doi parteneri mănâncă din aceea plăcintă dar niciunul dintre ei nu mai pune pe masă altă plăcintă.

La un moment dat, plăcinta se termină, iar foamea o să îi facă nervoşi şi încep să se acuze că unul a mâncat mai mult şi că a distrus fericirea relaţiei.

În realitate nu au făcut un lucru esenţial.

Simbioza celor doi (nevoia unul de celălalt) i-a făcut să credă că nu au nevoie de nimic din exterior.

Nici unul dintre cei doi parteneri nu s-a ocupat să aducă în relație mai multă fericire şi iubire.

Din acest moment încep problemele:

gelozia – când ai senzaţia că partenerul o să ofere altuia iubirea şi fericirea pe care trebuia să ţi-o ofere ţie
criticile – când ai senzaţia că partenerul are o doză mai mare de fericire şi o ţine doar pentru el (îl acuzi că este egoist, că e dezintersat de tine, că nu îi pasă de nimic, etc.)
teama de abandon – când crezi că partenerului nu îi mai este suficientă fericirea şi iubirea pe care tu i-o oferi (şi crezi că o să caute în altă parte)

Cât timp tu nu ştii cum să fi fericit în lipsa celuilalt, nu poți aduce pe masă mai multă fericire.

Când ai fost convins că partenerul te face fericit, vei cere partenerului să îţi asigure fericire. Doar când înţelegi că fericirea ta depinde de tine, vei putea aduce pe masă mai multă fericire.

Dar asta trebuie să o facă amândoi. Iar atunci relaţia se transformă în una evolutivă.

Relația evolutivă

În momentul în care îţi dai seama că relaţia adevărată este doar între doi parteneri care nu depind unul de celălalt pentru că şi-au rezolvat golurile emoţionale, atunci poţi avea o relaţie împlinită, o relaţie evolutivă.

Am învăţat despre iubirea adevărată de la bunicii mei care m-au iubit necondiţionat. Am regăsit apoi în cărţile lui Osho ceea ce am învăţat în copilărie de la bunicii mei.

Iubirea adevărată nu este condiționată. Când pui condiție ca să iubeşti nu mai este iubire, ci este comerţ – aşa cum ţi-am spus mai sus.

Într-o relaţie evolutivă, partenerii îşi dau seama de adevăratul scop al relaţiei de cuplu: evoluţia personală.

Partenerul este oglindă. Când mă simt neglijat şi abandonat, când mă simt gelos, când mă simt respins, toate acestea îmi spun ce răni am în mine.

Partenerul este acolo să îmi atingă acele răni. Uneori atingerea este vindecătoare, alteori atingerea este rece şi suferinţa intensă.

Dar niciodată nu decid eu cum să fie atingerea. Pentru că dacă aş decide eu, aş vrea că partenerul tot timpul să îmi protejeze rănile, iar eu nu aş mai vindeca nimic.

Relaţia evolutivă implică asumarea responsabilităţii pentru propria fericire. Evoluţia personală înseamnă să nu mai depinzi pentru iubire şi fericire de celălalt, ci să treci prin cele trei etape de vindecare a rănilor emoționale, ca să ai tu singur acces la fericire şi iubire.

O relaţie evolutivă înseamnă, înainte de toate, că cei doi parteneri să fie fericiţi în mod independent.

Aceste persoane sunt rare, sunt oamenii liberi şi independenţi pe care îi admiri de la distanţă. Au încredere în ei, sunt echilibraţi. Îi vezi calmi şi zâmbitori.

Nu se feresc să fie autentici şi să plângă sau să fie slabi uneori. Pur şi simplu, aceşti oameni nu simt nevoia să pară altfel decât sunt în realitate. Nu au nevoie de confirmări şi nici de aplauze.

Acestor oameni le este egal când sunt lăudaţi şi când sunt criticaţi pentru că ei ştiu că nimeni nu este perfect.

Baza pe care şi-au clădit viaţa şi relaţia de iubire este încrederea în sine. Ştiu asta pentru că am fost trecut prin aceste etape. Am trăit etapa de dezamăgiri şi frustrări, de suferinţă, de teamă de abandon, de lipsă de iubire.

Şi doar când m-am ocupat de evoluţia şi creşterea mea personală şi am reuşit să mă accept şi să mă iubesc aşa cum sunt, am trecut de la simbioză şi dependenţă la relaţia evolutivă împlinită.

Cum am vindecat suferința din relația de iubire (şi am trecut de la simbioză la evoluție)

Ţi-ai dat seama deja că viziunea mea despre fericirea şi suferinţa în relaţia de iubire ţine de nivelul personal al fiecărui partener.

Relaţia ta de iubire reflectă exact nivelul tău de dezvoltare personală. Partenerul tău poate să fie pentru tine „cel care ţi-a distrus viaţa” sau poate să fie cel care trage un semnal de alarmă care îţi arată ce ai de transformat la tine.

Oamenii nu pot să fie fericiţi şi să se iubească pe sine pentru că nu cred că merită asta.

Acest blocaj emoţional a fost cel mai puternic din viaţa mea. Credeam că nu merit mai mult în viaţă, în iubire, în carieră, în nimic.

Sursa acestui blocaj a venit din trei factori de care mi-am dat seama după ani de zile:
• Când ai fost criticat, ai ajuns să crezi că nu eşti suficient de bun.
• Când ai fost respins, ai ajus să crezi că nu eşti important.
• Când ai fost iubit condiţionat, nu crezi că meriţi să fi iubit.

Am trăit cu acest sentiment al neputinței ani de zile. Şi când credeam că nu există scăpare, am început să testez exercițiile psihologice din NLP (programarea neuro-lingvistică).

Cele trei condiții ca să îți poți vindeca rănile emoționale

După ce am testat pe pielea mea principii şi exerciţii diferite din psihologie, mi-am format propria viziune despre paşii prin care am trecut în tot acest timp.

Am fost trei etape pe care a fost nevoie să le îndeplinesc ca să trec de la viziunea simbiotică şi dependenţă la acea viziune evolutivă despre oameni şi relaţii.

Îţi dau mai jos cele trei etape ale procesului de transformare interioară pe care trebuie să îl parcurgi ca să vindeci sursele suferinţei din relaţia ta de iubire:

  1. Prima etapă: Iartă-ţi şi acceptă-ţi propriile greşeli (ca să vindeci faptul că ai fost criticat şi că te consideri imperfect)
  2. A doua etapă: Acceptă-te aşa cum eşti (ca să vindeci faptul că te-ai simţit respins, ai nevoie ca tu însuţi să te accepţi)
  3. A treia etapă: Iubeşte-te necondiţionat (ca să vindeci lipsa de iubire necondiţionată din trecutul tău)

Cum am rezolvat cele trei etape la mine

Am testat mai multe exerciţii psihologice şi am construit o variantă a unui exerciţiu de meditaţie pe care l-am folosit pe mine cu rezultate uimitoare şi apoi l-am testat în tabere şi cursuri cu sute de alţi oameni, de fiecare dată cu rezultate extraordinare.

Acest exerciţiu l-am pus pe CD-ul de încredere în sine pe care l-am înregistrat anul trecut. Îl găseşti aici când ai nevoie de el:

› › › Creşte-ți încrederea în tine şi transformă-ți viața ‹ ‹ ‹

De fapt, să îţi creşti încrederea în tine este baza de la care pleacă toată schimbările din viaţa ta. Mi-am dat seama de asta doar după ce am trecut eu prin aceste exerciţii pe care ţi le-am pus pe CD.

Încrederea în sine îţi dă puterea să crezi că meriţi să trăieşti iubirea necondiţionată.

Fără încredere în tine, fără stimă de sine, fără acceptarea de sine, nu vei putea să fii independent emoţional şi vei avea tot timpul o relaţie simbiotică, în care vei face compromisuri după compromisuri pentru a primi de la partener iubire şi acceptare.

Pe scurt, formula e cam aşa: cât timp tu nu poţi să îţi asiguri ţie acceptare şi iubire de sine, vei cerşi tot timpul de la altul să ţi le ofere!

Până când nu m-am vindecat de nevoia de a cere atenţia şi acceptarea celuilalt, nu am putut să fiu fericit în relaţie.

Dar vindecarea asta a depins de ce părere am eu despre mine. Iar baza transformării a fost încrederea în mine pentru care am lucrat cel mai mult.

Cel mai mult timp l-am pierdut să caut cele mai puternice unelte care mi-au dat încredere în mine şi m-au ajutat să trec prin cele trei etape (iartarea imperfecțiunii, acceptare de sine, iubire de sine)

La începutul procesului de transformare interioară eram convins că nu am cum să mă iubesc pe mine cât timp sunt imperfect.

Asta m-au făcut să cred nenumăratele certuri şi critici pe care le-am auzit când eram copil.

Doar după ce am făcut exercițiile de stimă de sine, am reuşit să trec peste nevoia aceea de perfecţiune care mă făcea să cred că nu merit să mă bucur de viaţă până când fac lucrurile perfect.

Şi, bineînţeles, niciodată nu reuşeam să fac ceva la modul perfect pentru că nu e realist.

După ce am acceptat că nu perfecţiunea este scopul în viaţă, mi-am acceptat propriile greşeli ca fiind normale.

Am încetat să mă mai critic, am putut să opresc vocea aceea din mintea mea care mă critica permanent şi care urla uneori la mine că sunt incapabil şi nu voi face nimic în viaţă.

Treptat, am ajuns să aud aceea voce interioară cum, în loc să mă mai critice, începuse să mă laude.

Ajunsesem să am o părere mai bună despre mine, am ajuns să îmi placă de mine, să mă accept şi să mă simt mândru de mine.

Ţi-am descris super pe scurt cum se instalează treptat încrederea în tine prin exerciţiile pe care le-am strâns şi le-am construit ca să mă ajute pe mine.

Nu mă gândeam că o să ajute sute de oameni, ci le-am gândit strict pentru mine şi cei apropiaţi.

Dar, să revin la relaţia de iubire pentru că mai avem încă de vorbit. Doar ce am deschis „cutia Pandorei” şi acum îmi vin în minte zeci de idei. Îmi e greu să ţin pasul şi să le notez ca să nu le uit.

P.S.: Zilele următoare revin cu detalii despre schimbările reale pe care le poți influența în relaţia ta de iubire şi îţi voi arăta cum poți face să îți ajuți partenerul să se transforme fără tehnici de manipulare şi fără critici care să îl îndepărteze emoţional de tine.

Îţi mai dau aici link-ul din articol ca să îţi fie la îndemână cele mai tari exerciţii psihologice pentru încredere în tine pe care le-am găsit în ultimii 20 de ani de când mi-am dat seama că asta e baza în tot ce înseamnă evoluţie personală:

› › › Creşte-ți încrederea în tine şi transformă-ți viața ‹ ‹ ‹

Dă-mi un comentariu mai jos şi spune-mi ce părere ai despre ceea ce ai citit azi. Pentru mine e important să ştiu că te ajută ceea ce am scris.

Ah, și să nu uit. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să-i lași un Like și eventual un Share ca și prietenii tăi să afle de el. Nu se știe niciodată pe cine poți ajuta. 🙂

Te îmbrăţişez cu drag,

Marius Simion
NLP Mania

Marius Simion

Marius Simion

Sunt fondatorul proiectului NLP Mania, cel mai cunoscut blog de Dezvoltare Personală prin Programare Neuro-Lingvistică din România. Sunt Master Trainer NLP, Coach WingWave, Trainer și Autor de programe de dezvoltare personală. Trimite-mi un email

Comentarii

  • Raluca

    Fiecare ar eo poveste de viata..eu m-am iubit pe mine insa de multi ani traiesc o viata de cosmar..
    nu cred ca-mi mai pot reveni din pacate..ma simt ca si cum as vrea sa nu mai exist..

  • Remus

    Intodeauna am stiut ca secretul fericirii incepe cu tine,daca nu te poti iubi pe tine,cum poti iubi pe altcineva in viata ta? Tu esti cel mai important om din viata ta, si mereu vei fi. Nu spun adta intr-un mod narcisist, doar vreau sa spun punctul meu de vedere 🙂

  • POP

    O sinteza exceptionala a etapelor de a ajunge la acea incredere in sine care–ti permite sa fi fericit si sa te iubesti si sa iubesti neconditionat, dar mai ales un instrument eficient de lucru.

  • Mihai Turcu

    Articolul este ok,dar este doar teorie…nu prea cred sa fi rezolvat cineva astfel de probleme doar citind un articol pe aceata tema.Nu poate sa inteleaga, asa ceva o persoana al carui nivel nu corespunde cu aceasta informatie…e nevoie de mult mai mult…

  • Alexandra Ilie

    Foarte adevarat articolul, abia astept continuarea.

    Crezi ca in relatatia evolutiva, partenerii au nevoie de sprijinul, admiratia, incurajarea celuilalt, sau crezi ca apartine de relatia simbiotica?

    Nu exista „riscul” in care daca te simti mult prea increzator in fortele proprii sa simti ca nu mai ai nevoie de nimeni altcineva langa tine, acesta fiind si motivul multor persoane singure?

    • nlpmaniaadmin

      Chiar crezi ca asta e motivul pentru care persoanele sunt singure? Eu nu prea am intalnit oameni cu incredere sincera in ei care sa fie singuri. Cu cat o persoana e mai sigura pe sine, mai independenta emotional, cu atat aceea persoana e mai deschisa sa inteleaga valorile celuilalt. Cu cat o persoana e mai vulnerabila, mai fragila emotional, cu atat e mai dificil sa accepte ca celalalt are alte valori decat ale sale. Cele mai multe persoane singure sunt cele care nu sunt deloc independenti emotional si au nevoie de simbioza de care vorbeam.

Descarcă GRATUIT eBook + 6 exerciții (MP3)
pentru creșterea încrederii in sine

Descoperă în 6 pași simpli cum să ai mai multă încredere în tine,
mai ales în momentele care contează cu adevărat în viața ta!