Salut,
am primit un email dupa ce am postat articolul despre gelozie de zilele trecute. Am primit acceptul sa il postez. Nu vreau sa comentez mai mult. Citeste-l si spune-mi ce parere ai despre aceasta poveste reala! Textul se potriveste mai bine pe blog-ul Andreei Papp dar o sa il postez aici pe moment.
* * *
“Am citit articolul tau de azi si m-am gandit ca si eu am trecut prin asta si mi-a trebuit mult timp sa constientizez ca ceea ce faceam era gresit.
Totul a inceput acum 4 ani cand m-am implicat intr-o relatie serioasa, cand am crezut pentru prima oara in viata mea ca iubesc. Dar cat de tare m-am inselat fiindca, cu timpul, mi-am dat seama ca a fost vorba doar de dorinta de a poseda ceva ce am crezut eu ca mi se cuvine si pentru asta am platit scump.
Mereu imi era teama cand ii suna telefonul si nu stiam daca e femeie sau barbat, iar cand era plecat, ma intrebam daca nu cumva ma minte, daca nu e acolo unde zice ca este.
Cine era de vina pentru tot ceea ce simteam? Eu si numai eu, fiindca nu aveam destula incredere in mine. Nu ma simteam in siguranta langa el fiindca de fapt nu eram sigura pe mine si pe valoarea mea.
Tot timpul parca eram in garda si aveam sentimentul ca il voi pierde si pana la urma asta s-a si intamplat, deoarece la un moment dat s-a saturat de geloziile mele si m-a parasit.
Cand insa pentru o scurta perioada, mi-am recapatat increderea in mine si am fost stapana pe viata mea, s-a intors la mine, dar nu din iubire, ci din orgoliu, fiindca a vazut ca a aparut altcineva in viata mea si nu a putut suporta ca altcineva sa-i foloseasca bunul.
Pentru a ma recastiga, a apelat la toate metodele posibile pentru a ma aduce inapoi. Si in cele din urma, a reusit. Sclava s-a intors la stapan. S-a comportat frumos o luna, dupa care a revenit la vechile obiceiuri – ca doar nu te poti preface o viata intreaga.
De la bun inceput mi s-a parut ciudat ca s-a schimbat asa, peste noapte, dar am zis sa mai incerc o data. Si rau am facut, pentru ca doar mi-am prelungit agonia. Doua persoane geloase si posesive nu pot sa convietuiasca mult impreuna si la un moment dat am inceput sa ne certam din nou din aceleasi motive, ca doar cand nu inveti nimic din greseli si persisti in ele, platesti.
El a inceput din nou sa imi dea ordine, iar eu, ca o buna sluga, sa le execut, ca doar pentru a obtine ce vrea omul e in stare sa se sacrifice ca un miel. Din momentul in care mi-am scos prietenii care nu-i conveneau lui de pe mess si din telefon, mi-am pierdut identitatea, nu mai eram propria mea stapana, ci o sclava.
Iar atunci cand tu nu te mai iubesti si nu te respecti, cum sa te iubeasca si sa te respecte cel de langa tine???
Te trateaza ca pe un obiect pe care, dupa ce si l-a achizitionat si s-a plictisit, il arunca intr-un colt pentru ca nu ii mai trebuie. De ce mi s-a intamplat asta?
Bumerangul – cum l-am vazut eu pe el si l-am tratat, asa m-a tratat el pe mine dupa aceea. Dupa ce un bun prieten de-al meu mi-a deschis ochii si dupa ce am citit cartea: Iubirea inseamna renuntarea la frica, scrisa de Gerarld G. Jamposki si articolele de pe blog-ul Andreei Papp, ale lui Pera si ale tale am inceput sa am tot felul de semne de intrebare.
Si dupa multe analize si meditatie, mi-am dat seama ca stau intr-o relatie disfunctionala, care ma trage in jos si care m-a inlaturat de la drumul meu in viata si de la evolutia mea. Atunci cand am costientizat ca de 4 ani bat pasul pe loc si nu am realizat nimic, din contra, doar am pierdut, mi-am facut bagajele si am plecat.
De o saptamana de cand m-am detasat dorm mai bine, mananc mai bine fara noduri in stomac, nu mai am dureri de cap si am inceput sa imi folosesc din nou creierul in mod creativ si producitv. Bineinteles ca nu mi-a fost usor fara sa il mai vad, dar am cautat sa ma centrez pe mine si pe dezvoltarea mea si incetul cu incetul imi este mai binisor.
Cred ca daca nu citeam atatea articole de pe site, nici in ziua de azi nu imi dadeam seama ca aceasta relatie doar ma bloca si ca eram victima propiilor mele dorinte si a “stapanului” meu, care ma manipula cum voia, ba era distant si nu zicea nimic neputand sa imi dau seama niciodata ce gandeste sau ce urmareste, ba era agresiv verbal cand ceva nu-i convenea si nu mai puteam discuta cu el, ba era critic – ori de cat ori imi dadeam silinta sa fac ceva, nu era indeajuns de bine facut.
Si pe parcurs, mi-am dat seama ca am facut si una din cele 5 greseli capitale, aceea de avea asteptari emotionale de la cineva. Chiar daca mi-am pierdut 4 ani din viata, nu imi pare rau fiindca am invatat sa nu mai confund pasiunea cu iubirea si sa nu astept nimic in schimb pentru ceea ce daruiesc, si ca acest frumos sentiment nu are nimic de-a face cu gelozia si posesivitatea.
Am inteles si ca adevarata dragoste este aceea cand poti sa dai libertate, cand nu faci reprosuri, cand nu te simti frustrat daca persoana de langa tine nu te baga in seama, cand nu o vezi ca pe un obiect pe care ti-e frica sa nu ti-l fure cineva.
Si asta de ce? Pentru a imi satisface orgoliul si pentru a imi indeplini dorinta de a avea barbatul care mi-a placut. Am invatat si ca adevarata iubire este atunci cand in primul rand exista o mare prietenie, nu cand lucrul cel mai important in relatie este sexul, fiindca asta nu poate tine o relatie. Doar ca te simti bine cu o persoana in pat asta nu inseamna ca te si potrivesti cu persoana respectiva si poti sa iti intemeiezi o familie, deoarece atunci cand se stinge pasiunea, iti dai seama ca nu te mai tine nimic langa persoana respectiva, ca nu mai ai subiecte de discutie si ca fiecare vrea cu totul altceva de la viata, iar cand unul regreseaza iar celalalt vrea sa progreseze… nu poate, il trage in jos si pe el.
Si nu in ultimul rand, am invatat sa imi controlez emotiile si instinctele, sa imi ascult vocea interioara si sa nu mai fiu sclava placerilor. Eu, cel putin cand m-am eliberat, mi-am dorit sa mor, nu mai vedeam nici o bucurie si nu stiam pentru ce mai traiesc, care e scopul meu pe pamant.
Cel mai bun lucru pe care il poti face cand ti se intampla asa ceva este sa iti iei o minivacanta. Eu asa am facut si m-am regasit, am redescoperit ca viata e frumoasa si trebuie sa te bucuri de tot ce te inconjoara. Insa de un singur lucru nu sunt total sigura acum, de vocatia mea. Am descoperit ca imi place sa ajut oamenii, dar inca nu stiu cum, fiindca mi-am dat seama ca meseria mea nu mi se potriveste, nu imi place si de aceea nu am succes si in acest moment nici loc de munca, fiindca nu aveam nici o satisfactie.
Cand am facut scoala de cosmetica, am facut-o doar din lipsa de ocupatie, iar acum nu stiu ce sa fac mai departe. Sa ma apuc de psihologie fiindca vreau sa ajut oamenii sa evolueze, dar nu stiu daca as putea sa stau toata ziua sa le ascult problemele, parca as scrie o carte despre tot ce am trait pana acum, dar din asta nu se poate trai, fiindca totusi traim intr-o lume materiala cu nevoi, sau sa dau la Academia de politie unde mi-as folosi si creierul pentru a salva lumea si totodata corpul si energia – care da pe dinafara la mine. As vrea sa imi gasesc adevarata cale acum cand sunt lucida si sa fac alegerea corecta. Crezi ca m-ai putea ajuta? Stiu ca este seminarul acela pentru descoperirea vocatiei, dar pe moment nu imi permit sa vin!”
Multumesc B. pentru email.
Iti recomand si:
Ce blocaje emotionale se ascund in spatele geloziei!
Abuzul emotional la care ai fost supus! Exista posibilitate de vindecare?
IONUT TIHULCA
A MA SCUZI AM UITAT SA TE INTREB DAR TU DIN PUNCTUL TAU DE VEDERE AI FOST SFANTA
IONUT TIHULCA
intr-adevar frumoasa si tot odata si dureroasa istoria ta mai ales cand o traiesti pe pielea ta am trecut si eu printr-o situatie la fel ca tine dar mie imi macar imi dadea si motive sa fiu gelos ca tot timpul imi ascunde lucruri cum ar, vorbea pe mess doar cand nu eram eu prin zona lista de apeluri din tel tot timpul era goala etc dar dracu sa ne mai inteleaga si pe noi ca fiecare avem cat e un defect
gas
Am citit cu atenţie strigatul ei de singuratate, de fapt. Pare a fi "vindecata" prin faptul ca a acceptat adevarul. În primul rând stie că este geloasa. Apoi, realizează ce pierde prin acest "virus". Bravo!
Totul are un început.De fapt, eu cred ca dragostea inseamnă doar libertate.Si mai cred în rezolvările simple.
"Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!" este motto-ul meu în viaţă. Ar trebui să constaţi singur pe cine ai în jurul tău şi să nu te minţi. De cele mai multe ori te simti singur când închei o relaţie, indiferent ce relaţie, şi înveţi să alegi mai atent oamenii din jurul tău. Se întâmplă să te trezeşti singur la un moment dat.Si ce poţi face? Ieşi afară, admiră natura, priveşte în jurul tău,ascultă timpul şi bucură-te de ce ai.
Şchiopul,orbul,surdul …. nu au ceea ce ai tu! Iată câte avantaje ai.
Prietena noastră ar trebui să privească cerul în fiecare zi şi să mulţumească pentru ceea ce are. O VIAŢĂ!
Trăieşti? Eşti un om fericit! Ai doar o viaţă şi trebuie să te bucuri de ea. De fapt, primeşti de la viaţă ceea ce ceri. SUCCES!
Dana Elena
Buna dimineata!
Si, ma bucur pentru B. ca a avut puterea sa se rupa si sa constientizeze, ca acea relatie nu era benefica pentru ea. Este de admirat ca a avut si curajul de a descrie prin ce a trecut.
Consider ca toti am trecut prin astfel de relatii ori prin anumite etape ale unei relatii disfunctionale. Important spun eu, este ca reusim sa constientizam la un moment dat, niciodata nu este prea tarziu pentru a o lua de la capat, atata vreme cat de cunosti si iti doresti o viata frumoasa.
Ii doresc lui B. multa putere, vointa si iubire de sine!
Sarbatori Pascale frumoase si tihnite!
Dana
Bine ca s-a regasit, ca si-a revenit si nu a lasat sa treaca mai mult timp sa mai apara si un copil din acea relatie.
Ma bucur pentru ea. Banuiesc ca este tinara si va putea sa isi refaca viata sa gaseasca un barbat care sa o merite cu adevarat.
Ii doresc mult succes. Vocatie o sa apara si ea cu siguranta si atunci va fi pe deplin implinita. Tot timpul trebuie sa invatam ceva nou, sa ne dezvoltam spiritual.
Paste fericit la toata lumea.
bibi
Da, Carmen cred ca ai dreptate cu chestia cu orgoliul.Ai zis un mare adevar aici.Atunci cand ea este ravnita de alti baieti si el la randul lui de alte fete apare dorinta de a fi langa persoana respectiva ca sa arati celorlalti ca tu esti cel mai tare, ca sa te simti puternic si cred ca amandoi au avut considerentele acestea, iar cand si-au dat seama ca nu este ceea ce si-au dorit cu adevarat, adica idealul lor, au fost profund dezamagiti unul de celalalt.
carmen
Iertata-mi fie curiozitatea, dar ce a oferit fata de a primit asa daruri?
Sau nu se mai spune prin targ ca primim ce meritam?
Intreb, nu dau cu paru'!
Autovictimizarea a adus dintotdeauna destula audienta………
carmen
Frumoasa si lacrimogena poveste; mai ca-ti vine sa te legi de toti barbatii pe care-i intalnesti in calea-ti!
Constat ca daca filmele indiene au pierdut teren in topul preferintelor copiilor nostri, din urma vine in galop povestea in care sufar intens din iubire, sunt marginalizata, sunt prost tratata, neinteleasa, ce mai……mai ceva ca'n telenovele! Gata, am gasit motivatia, lipseste doar punerea in scena a planului!
Fara ironii de prost gust, consider ca fata nu priveste in directia care trebuie si deci nu poate poate evalua corect o situatie obisnuita a zilelor noastre.
carmen
Fara ironii de prost gust, consider ca fata nu priveste in directia care trebuie si deci nu poate poate evalua corect o situatie obisnuita a zilelor noastre.
Faptul ca pana la urma el s-a saturat de gelozia si toanele mele si s-a hotarat sa plece, nu ma face sa ma gandesc unde am gresit eu? Ce mare folos am daca, teoretic, recunosc cu mana pe inimioara ca eu sunt vinovata de tot, dar nu caut motivul pt. care a plecat?
Si, colac peste pupaza, ma mai si indreptatesc in actiunile mele viitoare: el da ordine iar eu execut! Sa fim seriosi, cine vede lucrurile astfel, din prea multa indreptatire de sine ajunge sa fie trecut intr-o cu totul alta categorie……… Iar stima de sine, constiinta propriei valori, astfel aplicata nu poae decat sa-mi aduca doar deservicii!
carmen
O relatie care nu are ca temelie respectul reciproc, din start este supusa destramarii.
Unde am gresit eu, ma veti intreba? Simplu: atunci cand am pus mai inainte de tot orgoliul – cand am ales nu din dorinta de a fi alaturi de persoana cu care ma simt bine, ci de persoana ravnita de multe alte fete din jurul meu.
Probabil ca si el la randul lui avea aceleasi considerente egoiste, de aici si dorinta lui de a incerca sa ma schimbe, incercand sa ma adapteze dupa tiparul acelei fete morgana din visele lui
carmen
O relatie care nu are ca temelie respectul reciproc, din start este supusa destramarii.
Unde am gresit eu, ma veti intreba? Simplu: atunci cand am pus mai inainte de tot orgoliul – cand am ales nu din dorinta de a fi alaturi de persoana cu care ma simt bine, ci de persoana ravnita de multe alte fete din jurul meu.
Probabil ca si el la randul lui avea aceleasi considerente egoiste, de aici si dorinta lui de a incerca sa ma schimbe, incercand sa ma adapteze dupa tiparul acelei fete morgana din visele lui.
Cum tot ceea ce nu ne doboara, ne intareste, e bine ca totusi, in ceasul de pe urma incearca sa vada unde a gresit si care este motivul pt. care a gresit in evaluarea initiala. Experienta este un bun dobandit cu greu si multa truda, dar roadele ei sunt lectii nepretuite pentru cine stie sa le fructifice cu adevarat. Daca nu, le va repeta pana va putea trece examenele vietii.
egabrielita
sarbatori fericite!
fan_toma
in iubire, indiferent cum s-ar termina, timpul nu este pierdut, este cistigat in batalia cu viata, asa ca nu fiti dezamagiti cind iubiti si se termina. curaj, cit traiesti nu iti pierzi timpul decit daca urasti, si astepti razbunarea. cind ai iubit, indiferent cit ai primit sau nu, ai fost fericit. viata ti-a dat un cadou, pastreaza-l in suflet. nu il uri, este doar al tau si nu ti-l poate lua nimeni
ACZ
mediile la facultatea de dezintegrare a geloziei, erau exprimate in lacrimi, mereu rotunjite la valoarea mai mare. dar, ciudatenia era ca nu primea laude si recunoastere cel ce avea mediile cele mai mari. ci acela cu mediile cele mai mici. eu, aveam ,la inceput medii mari, ,dar cind am inceput sa invat si sa fiu atenta la ceea ce scriu andreea papp, marius simion, am constatat ca imi scadea cantitatea de lacrimi.la absolvire, ma numaram printre primii 1000. sint bine, avind in vedere ca veneam dupa pozitia 18 000 000.
acum, visul si sperantele sint altfel, pline de veselie, si zimbete, cred ca imi dau imediat si doctoratul
daca a auzit cineva de facultatea de atenuat sensibilitatea. o pot face la seral. care sint criteriile de admitere?si cum se face evaluarea, cit dureaza?;)
ACZ
cred ca toata lumea a trecut prin ambele faze ale acestei hidoase monstruozitati. am fost uneori, din anumite considerente gelosi, iar alte ori eram noi victimele unui gelos… asa ca ne putem pune in ambele ipostaze sa vedem ce simtim
. eu, ca orice om normal ,am avut parte de ambele fete ale subiectului in dezbatere. pt ca nu imi placea, am citit, am invatat si apoi am facut facultatea de dezintegrare a geloziei, cursuri intensive la zi, durata 4 ani. am tot dat examene, colocvii, proiecte, am avut restante, sau mici succese. restul vi-l povestesc mai tirziu. care au fost criteriile de absolvire
diana danculescu
foarte tare,un exemplu viu:)
Lorena
Heloo,
Intr-adevar cred ca fiecare femeie a trecut macar o singura data prin asa ceva….adica a vrut sa posede acel barbat si s-a temut ca o sa-l piarda si din pacate chiar l-a pierdut. Era de ajuns sa gandeasca acest lucru negativ si el la un moment dat se materializa.
E adevarat ca lectiile se repeta pana le invatam…….dar mai e un factor pe care femeile nu-l iau niciodata in calcul: barbatilor le este frica de propriile lor emotii. Multi barbati mai degraba ar muri in singuratate si izolare decat sa admita ca nu stiu sa se descurce cu propriile emotii sau ca au nevoie de ajutor.
O zi minunata va urez si un PASTE FERICIT!!!!:)
nlpmania
Multumim Lorena pentru urarile de sarbatori. Iti dorim si tie tot binele din lume. E foarte corecta parerea ta ca lectiile se repeta pana cand le invatam si ca barbatii fac mai greu fata la emotii. Primul pas e sa le constientizeze. Pe curand.
Paula
Cinste ei ca si-a dat seama ca nu mai poate continua asa, pentru ca din pacate sunt foarte multe femei care raman o viata intreaga langa un barbat care le manipuleaza, le agreseaza verbal si fizic si au impresia ca femeia este un obiect care le apartine si cu care pot face ce vor ei. Ii doresc din tot sufletul sa ii fie bine si sa apara in viata ei doar persoane care o vor aprecia.
Toate cele bune.
Gabriela
Frumos e-mail. Arata inca o data ca se poate, ca trezirea fiintei este posibila.
E foarte usor sa devii sclav atunci cand compatibilitatile in cuplu sunt bazate pe placere: sexuala, apartenenta, etc. (Cred ca Marius poate spune mai precis care-s sursele de placere intr-o relatie.) Pentru aceste placeri, care au in spate si niste nevoi, platim adesea un pret prea mare, pretul de a uita complet de noi si de a deveni sclavi, aproape in adevaratul sens al cuvantului. Sa-ti cunosti adevaratele nevoi si sa constientizezi modul in care le poti satisface e un aspect important si merita dus la bun sfarsit.
M-am regasit si eu in aceasta poveste. Am trait si eu experienta unei iubiri "absolute"…….. dar nepotrivite.
Intrebarea e alta? Iubire, pasiune….. dar restul? Trecand peste sentimentul coplesitor al pasiunii, ce ramane la fiecare? Ce uneste cele 2 fiinte in curgerea lor?
La un moment dat, odata cu trecerea timpului, pasiunea se transforma in sentimente stabile, intr-o afectivitate de alta natura, intr-o viata comuna in care s-au stabilit niste reguli unice si irepetabile, in care n-ar loc gelozia, pentru ca nimeni din exterior nu poate suplini cu adevarat viata creata frumos in interiorul unui cuplu sudat. Din pacate, uneori, in punctul in care pasiunea scade pragul intensitatii, descoperim multiple incompatibilitati.
Si-atunci, eu am decis in ceea ce priveste viata mea, sa pun pe primul loc placerea convietuirii, al echilibrului, al tandretei si grijii, placerea comuniunii si a lucrurilor facute impreuna. Pasiunea devoranta am mutat-o pe locul II si am incercat sa vad si dincolo de ea, pentru ca de multe ori, ea a fost o perdea prea deasa, pe care cand o dadeam la o parte vedeam golul neimplinit din mine si din celalalt.
Magda
Buna- dimineata!
Cred ca foarte multi dintre cei care vor citi e-mail-ul de mai sus se vor regasi in el….pentru ca fiecare dintre noi am trecut mai mult sau mai putin, printr-o situatie asemanatoare.
In primul rand, e normal ca atunci cand iubesti sa apara gelozia. Insa daca ai langa tine o persoana care creeaza si scenarii pentru asta, voluntar si te lasa sa “mustesti” in suc propriu…fara a-ti alunga temerile tocmai ca te iubeste si nu ar putea suporta sa te vada cum suferi sau ca ai indoieli care iti macina sufletul, atunci din start ar trebui sa-ti pui un semn de intrebare. Dar iubirea este oarba! Si cu astfel de persoane langa noi, atat de orgolioase si care nu ne vad ca pe cea pe care o iubeste, ci doar ca pe un bun, o proprietate, o fiinta capabila sa-i accepte capriciile si tot ce ar face…care nu ne merita si clar ne trag inapoi si profesional, si emotional ( pt ca un orgolios din asta chiar daca ar fi dpdv profesional foarte bine situat, pur si simplu din orgoliu sau rautate ar face orice sa de-a inapoi ca sa te domine si dpdv profesional) nu ne dam seama decat la sfarsit cand incet, incet, iubirea se stinge, ne dam seama incet ca acea persoana nu ne merita si apare sila fata de omul respectiv. Am fost si eu in situatia asta si am mai auzit de asemenea cazuri…si culmea mereu, “victima” este cea care pune punct relatiei. Niciodata “stapanul”!
Este bine ca fata de mai sus si-a constientizat valoarea si intr-un final, si-a dat seama ca doar pierdea timpul langa un om care nu o merita. Lumea nu se termina la un singur tip! Dar din nefericire, asa este dragostea, trage dupa ea sperante uneori desarte.
Eu cred ca este foarte bine ca s-a regasit si a plecat, a pus punct. Bineinteles, a fost o gresala sa se impace cu el ca sa experimenteze acelasi comportament din partea individului. Dar cum se zice, mai bine mai tarziu decat niciodata!
Despre cursul de cosmetica, eu cred ca practicand meseria de cosmetician pana va urma o alta cariera, intr-un alt domeniu, ii va aduce si un ban in plus, bani pe care ii va lua, nu-i va da si in plus, prin aceasta meserie va lumina viata mai multor femei/ fete. Ca este o bucurie sa faci dintr-o femeie/ fata nearanjata, o femeie/ fata aranjata si sa-i infrumusetezi chipul. Si asta iti ofera intai tie ca si cosmetician, satisfactie…sa vezi pe chipul celei pe care lucrezi, bucuria regasirii look-ului pe care si-l dorea.
Multe femei/ fete merg dupa ce termina o relatie la coafor, la manechiura, la cosmetician, sa-si schimbe look-ul. Cred ca au nevoie sa faca asta ca sa-si recapete increderea in sine. Si de asemenea in saloanele respective, se stie ca se discuta multe cu stylistul si cosmeticianul. Eu cred ca ar fi o idee foarte buna sa inceapa sa lucreze in acest domeniu. Asa ar iesi in lume, ar oferi bucurie prin ceea ce face clientelor, ar cunoaste o gramada de lume, ar asculta povesti si experiente, probabil nu foarte diferite de a ei si pentru cariera de psiholog ar fi un inceput foarte bun, ar uita mai repede…si-ar gasi alte preocupari….
Succes!